4 definiții pentru răcoanță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
răcoanță sf [At: ALR SN II h 357/574 / V: rochin-, roc~ / Pl: ~țe / E: mg raconka] (Trs; Mol; mpl) 1 Țeapă la sanie sau la car, înlocuind loitrele. 2 Fiecare dintre drugii de fier prinși vertical de perinocul vagonetului de cărat bușteni. 3 Întregul șir de drugi care sprijină încărcătura vagonetului de cărat bușteni. 4 Stinghie sau rezemătoare laterală care permite încărcarea unui vagon cu bușteni sau cu scânduri peste nivelul vagonului.
rochință sf vz răcoanță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rocoanță sf vz răcoanță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
răcoanță, răcoanțe, s.f. (reg.) țeapă, țepușă la sanie; drug de fier la perinoiul vagonetului de bușteni.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: răcoanță
răcoanță substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
rocoanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.