opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lăcrui v vz răclui

răcălui1 v vz răclui2

răclui1 vt [At: DL / Pzi: ~esc / E: raclă + -ui] (Reg) A parcela.

răclui2 vt [At: ALRT II, 142 / V: lăcrui, ~căl~ / Pzi: ~esc / E: mg rak] 1 (Reg) A așeza (1). 2 (îf răcălui) A îndrepta butucii la tason și a-i pune în ordine. 3 A zidi în interior pereții unei fântâni.

RĂCLUI, răcluiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A împărți în parcele; a parcela. (Refl. pas.) Lanurile mari, pentru ușurință, se răcluiesc la un obraț. PAMFILE, A. R. 120.

RĂCLUI, răcluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A parcela.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂCLUI vb. v. parcela.

răclui vb. v. PARCELA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

răclui, răcluiesc, vb. IV (reg.) a așeza, a parcela, a zidi.

Intrare: răcluit
răcluit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răcluit
  • răcluitul
  • răcluitu‑
  • răcluită
  • răcluita
plural
  • răcluiți
  • răcluiții
  • răcluite
  • răcluitele
genitiv-dativ singular
  • răcluit
  • răcluitului
  • răcluite
  • răcluitei
plural
  • răcluiți
  • răcluiților
  • răcluite
  • răcluitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: răclui
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răclui
  • răcluire
  • răcluit
  • răcluitu‑
  • răcluind
  • răcluindu‑
 singular plural
  • răcluiește
  • răcluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răcluiesc
 (să)
  • răcluiesc
  • răcluiam
  • răcluii
  • răcluisem
a II-a (tu)
  • răcluiești
 (să)
  • răcluiești
  • răcluiai
  • răcluiși
  • răcluiseși
a III-a (el, ea)
  • răcluiește
 (să)
  • răcluiască
  • răcluia
  • răclui
  • răcluise
plural I (noi)
  • răcluim
 (să)
  • răcluim
  • răcluiam
  • răcluirăm
  • răcluiserăm
  • răcluisem
a II-a (voi)
  • răcluiți
 (să)
  • răcluiți
  • răcluiați
  • răcluirăți
  • răcluiserăți
  • răcluiseți
a III-a (ei, ele)
  • răcluiesc
 (să)
  • răcluiască
  • răcluiau
  • răcluiră
  • răcluiseră
lăcrui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răclui, răcluiescverb

  • 1. regional A împărți în parcele. DLRLC
    sinonime: parcela
    • format_quote reflexiv pasiv Lanurile mari, pentru ușurință, se răcluiesc la un obraț. PAMFILE, A. R. 120. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.