RĂCITOARE, răcitori, s. f. Vas cu gheață pentru răcirea băuturilor. Răsucea gîtul sticlei în răcitoare. C. PETRESCU, Î. II 193. Am poruncit păstrugă la grătar și vin la răcitoare. I. BOTEZ, ȘC. 153.

RĂCITOARE, răcitori, s. f. Vas cu gheață pentru răcirea băuturilor. – Din răci + suf. -(i)toare.

răcitoare f. vas de răcit.

răcitor, ~oare [At: CANTEMIR, HR. 270 / V: (îvr) rec~ / Pl: ~i, ~oare / E: răci + -tor] 1 a (Îvr) Care produce frig. 2 sf Răceală (1). 3 sfn Vas cu gheață care servește la răcirea băuturilor. 4 sn Instalație folosită pentru răcirea sau menținerea unei temperaturi scăzute a unui material, a unei substanțe sau a unui spațiu închis, cu ajutorul unui agent refrigerent ca gheața, lichid volatil, aer, apă rece etc. 5 snf Instalație cu apă rece care servește la condensarea vaporilor de alcool la cazanul de distilat rachiu Si: (Trs) răcer. 6 sn Dulăpior cu pereți dubli, în care se menține o temperatură joasă prin introducere de gheață sau printr-un aparat electric, care se folosește pentru păstrarea la rece a alimentelor sau pentru răcirea băuturilor Si: frigider. 7 sn Încăpere într-o cherhana, cu pereți dubli și bine izolați, în care se pune gheață, servind pentru păstrarea peștelui la rece. 8 sn Instalație care servește la răcirea cuptorului în fabrici.

recitor, ~oare a vz răcitor

RĂCITOR, răcitoare, s. n. l. Instalație sistematică (dulap sau încăpere specială cu pereți dubli) în care se menține o temperatură joasă prin introducere de gheață sau printr-un aparat electric și care servește în gospodărie, în industrie, în comerț pentru păstrarea alimentelor la rece; ghețar. V. frigorifer, frigider. 2. Instalație simplă, cu gheață sau cu apă rece, care servește la condensarea vaporilor de alcool într-un cazan de rachiu, la răcirea băuturilor din butoaie etc.

RĂCITOR² ~oare (~ori, ~oare) Care răcește; care menține temperaturi scăzute. /a (se) răci + suf. ~tor

RĂCITOR¹ răcitoare n. Instalație folosită pentru răcirea sau pentru menținerea temperaturii scăzute într-un mediu. /a (se) răci + suf. ~tor

răcitór, -oáre adj. (d. răcesc). Care răcește, care produce frig; amestec răcitor compus din sare și gheață. S. n., pl. oare, saŭ f., pl. orĭ. Refrigerant, vas orĭ aparat de produs răcire saŭ de păstrat alimentele recĭ (frigidar).

răcitor¹ adj. m., pl. răcitori; f. sg. și pl. răcitoare

răcitor² s. n., pl. răcitoare

răcitor¹ adj. m., pl. răcitori; f. sg. și pl. răcitoare

răcitor² s. n., pl. răcitoare

răcitor adj. m., pl. răcitori; f. sg. și pl. răcitoare

răcitor s. n., pl. răcitoare

RĂCITOR s. ghețar. (Pune carnea la ~.)

RĂCITOR s. ghețar. (Pune carnea la ~.)

răcitor, răcitoare s. n. morgă.