3 intrări

38 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂCIT2, -Ă, răciți, -te, adj. 1. Care a devenit (mai) rece. 2. Bolnav de răceală (3). – V. răci.

RĂCIT2, -Ă, răciți, -te, adj. 1. Care a devenit (mai) rece. 2. Bolnav de răceală (3). – V. răci.

RĂCIT1 s. n. Faptul de a (se) răci.V. răci.

RĂCIT1 s. n. Faptul de a (se) răci.V. răci.

răcit2, ~ă a [At: DRLU / Pl: ~iți, ~e / E: răci] 1 (D. obiecte) Care a devenit mai rece (1). 2 Care este rece (1). 3 (D. ființe) Care are o senzație de frig (din cauza spaimei, a unei emoții etc.). 4 (Îe) Cu inima ~ă Speriat. 5 Bolnav de răceală (10).

răcit1 sns [At: DL / Pl: ? / E: răci] Pierdere a căldurii Si: răcire (1).

RĂCIT2, -Ă, răciți, -te, adj. 1. Devenit rece. Întunecat, se așeză la vatra răcită, cu capul între mîini. C. PETRESCU, S. 57. 2. Îmbolnăvit de răceală (3).

RĂCIT1 s. n. Faptul de a (se) răci; răcire.

răcit a. care a prins răceală. ║ n. fapta de a (se) răci.

răcít, -ă adj. (d. răcesc). Bolnav de răceală.

RĂCI, răcesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină (mai) rece, a(-și) scădea, a(-și) micșora temperatura. ◊ Expr. (Tranz.) A-și răci gura degeaba (sau în zadar, de pomană, de-a surda) = a vorbi fără folos, a insista zadarnic, fără rezultat. ♦ A pierde sau a face să piardă căldura vitală obișnuită (din cauza unei spaime, a unei emoții etc.); a îngheța, a încremeni. 2. Intranz. A se îmbolnăvi contractând o răceală (3). 3. Fig. A-și pierde însuflețirea, interesul (pentru cineva sau ceva); a deveni indiferent; a se înstrăina, a se îndepărta. – Din rece.

RĂCI, răcesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină (mai) rece, a(-și) scădea, a(-și) micșora temperatura. ◊ Expr. (Tranz.) A-și răci gura degeaba (sau în zadar, de pomană, de-a surda) = a vorbi fără folos, a insista zadarnic, fără rezultat. ♦ A pierde sau a face să piardă căldura vitală obișnuită (din cauza unei spaime, a unei emoții etc.); a îngheța, a încremeni. 2. Intranz. A se îmbolnăvi contractând o răceală (3). 3. Fig. A-și pierde însuflețirea, interesul (pentru cineva sau ceva); a deveni indiferent; a se înstrăina, a se îndepărta. – Din rece.

răcesc, ~ească a [At: ȘEZ. VII, 93 / Pl: ~ești / E: rac2 + -esc] (Într-un descântec) 1 De rac2 (1). 2 Care se referă la rac2 (1).

răci [At: ANON. CAR. / V: (înv) reci / Pzi: răcesc / E: rece] 1-2 vtr (D. obiecte) A deveni sau face să devină mai rece (1). 3 vr (D. timp) A deveni (mai) friguros, cu temperatura (mai) scăzută. 4-5 vtr (D. ființe și corpul lor) A pierde sau a face să piardă din căldura vitală obișnuită (din cauza unei spaime, a unei boli etc.). 6 vr (D. ființe și corpul lor) A avea senzația de frig. 7 vt (Îe) A-și ~ gura degeaba (sau în zadar, de pomană, de-(a) surda) A vorbi fară folos. 8 vt (îae) A insista zadarnic. 9-10 vtr (Îe) A i se (sau a-i) ~ (cuiva) inima A (se) speria. 11 vr (Îvr; calc greșit după slv ростыдити сѧ) A se rușina. 12 vr (Fig; d. oameni și sentimentele lor) A deveni distant, nepăsător. 13-14 vtr (D. sentimente) A (se) diminua. 15-16 vtr (Rar; d. fapte, evenimente etc.) A(-și) pierde actualitatea. 17 vi (D. oameni și animale) A se îmbolnăvi, contractând o răceală (10). 18 vi (Reg) A se obrinti.

RĂCI, răcesc, vb. IV. 1. Refl. A pierde din căldură, a deveni (mai) rece. Se răcește ciorba și se arde friptura. C. PETRESCU, C. V. 146. Prînz pe masă s-a răcit Și eu, maică, n-am venit! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 197. Bate fierul pînă e cald, că de se va răci, în zadar vei munci (= fă lucrul la vremea lui). ♦ (Despre ființe sau despre corpul lor) A pierde (total sau parțial) căldura obișnuită a corpului. ◊ Tranz. Pe jumătate înăbușită de ștergar, fata din brațele cazacului tremura răcită de un fior de frig. SADOVEANU, O. VII 39. ◊ Intranz. (Învechit) Tot trupul lui au răcit, duhul deodată i-au încetat. DRĂGHICI, R. 136. ♦ (Despre timp, adesea impersonal) A deveni (mai) friguros, cu temperatura (mai) joasă. 2. Tranz. A face ca ceva să fie (mai) rece. A răci compresorul cu apă.Expr. A-și răci gura degeaba (în zadar, de pomană, de(-a) surda) = a vorbi fără folos, a insista zadarnic. Numai în zădar voi călca calea și mi-oi răci gura. RETEGANUL, P. V 8. Întrebările și rugăciunile mele le făceam în sec, căci îmi răceam gura de surda. ISPIRESCU, L. 96. Care va să zică, și cu nepotul mi-am răcit gura degeaba. CARAGIALE, S. N. 166. 3. Intranz. A se îmbolnăvi contractînd o răceală. Lasă-l, că e destul de bine îmbrăcat și nu răcește el. C. PETRESCU, C. V. 236. N-a uitat să-și acopere picioarele, ca să nu răcească. CARAGIALE, O. III 254. Mata, puiule, rămîi aici ca să nu răcești pe drum. ALECSANDRI, T. I 150. ◊ Refl. (Neobișnuit) Am fost mai totdeauna acasă pentru că mă răcisem într-o sară. KOGĂLNICEANU, S. 100. 4. Refl. (adesea reciproc). Fig. A-și pierde însuflețirea, căldura, interesul (pentru cineva sau ceva), a deveni indiferent. Fusese prieten bun cu Scarlat Turnavitu, dar acum se cam răciseră. CAMIL PETRESCU, O. II 10. Vezi... prieteșugul că se răcește. VĂCĂRESCU, P. 108. ◊ Tranz. (Învechit) Această propunere mi s-a părut o nenorocire... numai auzirea ei o să răcească pe d-l Tell. La GHICA, A. 717. Publicul, fără a-și răci dorința de a avea un teatru național, simți stîmpărîndu-i-se entuziasmul. NEGRUZZI, S. I 341.

A SE RĂCI mă ~esc intranz. 1) A deveni mai rece; a se răcori. 2) fig. A-și pierde interesul (față de ceva sau de cineva); a deveni indiferent. /Din rece

A RĂCI2 ~esc intranz. A contracta o răceală; a se îmbolnăvi de răceală. /Din rece

A RĂCI1 ~esc tranz. A face să se răcească; a răcori. ◊ A-și ~ gura degeaba (sau în zadar, de pomană) a vorbi fără nici un rezultat. /Din rece

răcì v. 1. a (se) face rece; 2. a prinde răceală: răcește ușor; 3. fig. a deveni indiferent, a se înstrăina.

răcésc și (vechĭ) recésc v. tr. (d. rece, răce). Fac rece: gheața răcește apa, un vînt care a răcit temperatura. Fig. Reduc (pasiunile, focu): bătrîneța răcește pasiunile. V. intr. Prind răceală, mă îmbolnăvesc de răceală: am răcit pin frig. V. refl. Apa se răcește. Fig. Entusiazmu s’a răcit. L. V. (după vsl. po-stydĭeti). Mă rușinez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răcesc, 3 sg. răcește, imperf. 1 răceam; conj. prez. 1 sg. să răcesc, 3 să răcească

răci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răcesc, imperf. 3 sg. răcea; conj. prez. 3 să răcească

răci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răcesc, imperf. 3 sg. răcea; conj. prez. 3 sg. și pl. răcească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂCI vb. a (se) răcori, (reg.) a (se) reveni. (Afară s-a mai ~.)

RĂCI vb. a (se) răcori, (reg.) a (se) reveni. (Afară s-a mai ~.)

A (se) răci ≠ a (se) încălzi

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi răcit la gambetă expr. (iron., înv.) a fi aiurit, a fi ușor dezaxat.

a răci la gambetă expr. a se zăpăci, a fi năuc.

a-și răci gura degeaba / de pomană / de-a surda / în zadar expr. a vorbi fără folos, a insista zadarnic / fără rezultat.

răci, răcesc I. v. t. (intl.) a omorî. II. v. i. (intl.) a muri. III. v. r. 1. a-și pierde din interes / din actualitate. 2. (în sporturile de echipă – d. o acțiune de atac) a înceta să reprezinte un pericol pentru adversari.

Intrare: răcit (adj.)
răcit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răcit
  • răcitul
  • răcitu‑
  • răci
  • răcita
plural
  • răciți
  • răciții
  • răcite
  • răcitele
genitiv-dativ singular
  • răcit
  • răcitului
  • răcite
  • răcitei
plural
  • răciți
  • răciților
  • răcite
  • răcitelor
vocativ singular
plural
Intrare: răcit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răcit
  • răcitul
  • răcitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • răcit
  • răcitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: răci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răci
  • răcire
  • răcit
  • răcitu‑
  • răcind
  • răcindu‑
singular plural
  • răcește
  • răciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răcesc
(să)
  • răcesc
  • răceam
  • răcii
  • răcisem
a II-a (tu)
  • răcești
(să)
  • răcești
  • răceai
  • răciși
  • răciseși
a III-a (el, ea)
  • răcește
(să)
  • răcească
  • răcea
  • răci
  • răcise
plural I (noi)
  • răcim
(să)
  • răcim
  • răceam
  • răcirăm
  • răciserăm
  • răcisem
a II-a (voi)
  • răciți
(să)
  • răciți
  • răceați
  • răcirăți
  • răciserăți
  • răciseți
a III-a (ei, ele)
  • răcesc
(să)
  • răcească
  • răceau
  • răci
  • răciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răcit, răciadjectiv

  • 1. Care a devenit (mai) rece. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Întunecat, se așeză la vatra răcită, cu capul între mîini. C. PETRESCU, S. 57. DLRLC
  • 2. Bolnav de răceală. DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • vezi răci DEX '98 DEX '09

răcitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a (se) răci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: răcire
etimologie:
  • vezi răci DEX '98 DEX '09

răci, răcescverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A deveni sau a face să devină (mai) rece, a(-și) scădea, a(-și) micșora temperatura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se răcește ciorba și se arde friptura. C. PETRESCU, C. V. 146. DLRLC
    • format_quote Prînz pe masă s-a răcit Și eu, maică, n-am venit! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 197. DLRLC
    • format_quote A răci compresorul cu apă. DLRLC
    • 1.1. A pierde sau a face să piardă căldura vitală obișnuită (din cauza unei spaime, a unei emoții etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pe jumătate înăbușită de ștergar, fata din brațele cazacului tremura răcită de un fior de frig. SADOVEANU, O. VII 39. DLRLC
      • format_quote învechit Tot trupul lui au răcit, duhul deodată i-au încetat. DRĂGHICI, R. 136. DLRLC
    • 1.2. adesea impersonal (Despre timp) A deveni (mai) friguros, cu temperatura (mai) joasă. DLRLC
    • chat_bubble Bate fierul până e cald, că de se va răci, în zadar vei munci = fă lucrul la vremea lui. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A-și răci gura degeaba (sau în zadar, de pomană, de-a surda) = a vorbi fără folos, a insista zadarnic, fără rezultat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Numai în zădar voi călca calea și mi-oi răci gura. RETEGANUL, P. V 8. DLRLC
      • format_quote Întrebările și rugăciunile mele le făceam în sec, căci îmi răceam gura de surda. ISPIRESCU, L. 96. DLRLC
      • format_quote Care va să zică, și cu nepotul mi-am răcit gura degeaba. CARAGIALE, S. N. 166. DLRLC
  • 2. intranzitiv A se îmbolnăvi contractând o răceală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lasă-l, că e destul de bine îmbrăcat și nu răcește el. C. PETRESCU, C. V. 236. DLRLC
    • format_quote N-a uitat să-și acopere picioarele, ca să nu răcească. CARAGIALE, O. III 254. DLRLC
    • format_quote Mata, puiule, rămîi aici ca să nu răcești pe drum. ALECSANDRI, T. I 150. DLRLC
    • format_quote reflexiv neobișnuit Am fost mai totdeauna acasă pentru că mă răcisem într-o sară. KOGĂLNICEANU, S. 100. DLRLC
  • 3. reflexiv figurat A-și pierde însuflețirea, interesul (pentru cineva sau ceva); a deveni indiferent; a se înstrăina, a se îndepărta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fusese prieten bun cu Scarlat Turnavitu, dar acum se cam răciseră. CAMIL PETRESCU, O. II 10. DLRLC
    • format_quote Vezi... prieteșugul că se răcește. VĂCĂRESCU, P. 108. DLRLC
    • format_quote tranzitiv învechit Această propunere mi s-a părut o nenorocire... numai auzirea ei o să răcească pe d-l Tell. La GHICA, A. 717. DLRLC
    • format_quote tranzitiv învechit Publicul, fără a-și răci dorința de a avea un teatru național, simți stîmpărîndu-i-se entuziasmul. NEGRUZZI, S. I 341. DLRLC
etimologie:
  • rece DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.