2 intrări
15 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (6)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂBUIRE, răbuiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a răbui și rezultatul ei. – V. răbui.
RĂBUIRE, răbuiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a răbui și rezultatul ei. – V. răbui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răbuire sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: răbui] 1 Ștergere de pe răboj (1). 2 Lichidare a unei socoteli. 3 Ungere cu răbuială. 4 Dereticare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂBUI, răbuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A da, a unge cu răbuială (2). – Cf. germ. reiben „a freca”.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂBUI, răbuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A da, a unge cu răbuială (2). – Cf. germ. reiben „a freca”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răbui vt [At: URICARIUL, X, 406 / Pzi: ~esc / E: ns cf ger reiben „a freca, a rade”] (Mol) 1 A șterge de pe răboj (1). 2 A lichida o socoteală. 3 A unge cu răbuială (2). 4 A face curățenie. 5 (Fig) A da gata pe cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂBUI, răbuiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A unge cu unsoare preparată din păcură, cu răbuială (2). Găseam pe moș Chiorpec răbuind ciubotele cu dohot de cel bun. CREANGĂ, A. 45.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A RĂBUI ~iesc tranz. reg. A unge cu răbuială. /<germ. reiben
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răbuì v. Mold. a freca cu o unsoare: răbuind cioboatele cu dohot CR. [Cf. nemț. REIBEN, a freca].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răbuĭésc v. tr. (germ. reiben, a freca. V. foraĭbăr). Nord. Frec (ung) cu unsoare încălțămintea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răbuire (reg.) s. f., g.-d. art. răbuirii; pl. răbuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răbuire (reg.) s. f., g.-d. art. răbuirii; pl. răbuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răbuire s. f., g.-d. art. răbuirii; pl. răbuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răbui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răbuiesc, 3 sg. răbuiește, imperf. 1 răbuiam; conj. prez. 1 sg. să răbuiesc, 3 să răbuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răbui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răbuiesc, imperf. 3 sg. răbuia; conj. prez. 3 să răbuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răbui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răbuiesc, imperf. 3 sg. răbuia; conj. prez. 3 sg. și pl. răbuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
răbui (-uiesc, răbuit), vb. – (Mold.) A gresa, a unge, a da cu ceară. Probabil din germ. reiben „a freca” (Candrea). – Der. răbuială, s. f. (grăsime, ceară).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
răbuire, răbuirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a răbui și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- răbui DEX '98 DEX '09
răbui, răbuiescverb
-
- Găseam pe moș Chiorpec răbuind ciubotele cu dohot de cel bun. CREANGĂ, A. 45. DLRLC
-
etimologie:
- reiben „a freca”. DEX '09 DEX '98