9 definiții pentru răbuială
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂBUIALĂ, răbuieli, s. f. (Reg.) 1. Acțiunea de a răbui și rezultatul ei. 2. Unsoare preparată din păcură, cu care se ung unele obiecte de piele ca să se înmoaie. [Pr.: -bu-ia-] – Răbui + suf. -eală.
RĂBUIALĂ, răbuieli, s. f. (Reg.) 1. Acțiunea de a răbui și rezultatul ei. 2. Unsoare preparată din păcură, cu care se ung unele obiecte de piele ca să se înmoaie. [Pr.: -bu-ia-] – Răbui + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răbuială sf [At: CREANGĂ, A. 46 / Pl: ~ieli / E: răbui + -eală] (Mol) 1 Unsoare preparată din păcură în scopul înmuierii unor obiecte din piele. 2 Ungere cu răbuială (1). 3 Dereticare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂBUIALĂ s. f. (Mold.) 1. Acțiunea de a răbui. Muia feleștiocul în strachina cu dohot și-mi trăgea un pui de răbuială ca aceea, pe la bot. CREANGĂ, A. 46. 2. Unsoare preparată din păcură, cu care se ung hamurile, încălțămintea etc. ca să se moaie. Ciubotele grele, unse cu răbuială. SADOVEANU, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂBUIALĂ ~ieli f. reg. Unsoare preparată din păcură cu care se ung obiectele din piele (hamurile, încălțămintea etc.). /a răbui + suf. ~eală
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răbuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a răbui. Unsoare de răbuit. V. dohot.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răbueală f. Mold. unsoare de cismă (CR.). [V. răbuì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răbuială (reg.) s. f., g.-d. art. răbuielii; pl. răbuieli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răbuială (reg.) s. f., g.-d. art. răbuielii; pl. răbuieli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răbuială s. f., g.-d. art. răbuielii; pl. răbuieli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
răbuială, răbuielisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a răbui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Muia feleștiocul în strachina cu dohot și-mi trăgea un pui de răbuială ca aceea, pe la bot. CREANGĂ, A. 46. DLRLC
-
- 2. Unsoare preparată din păcură, cu care se ung unele obiecte de piele ca să se înmoaie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ciubotele grele, unse cu răbuială. SADOVEANU, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Răbui + sufix -eală. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.