7 definiții pentru răbufnitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂBUFNITURĂ, răbufnituri, s. f. (Rar) Zgomot surd și puternic; răbufnire. – Răbufni + suf. -tură.
RĂBUFNITURĂ, răbufnituri, s. f. (Rar) Zgomot surd și puternic; răbufnire. – Răbufni + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răbufnitură sf [At: CĂLINESCU, E. O. I, 84 / Pl: ~ri / E: răbufni + -tură] (Rar) Răbufnire (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răbufnitură (rar) s. f., g.-d. art. răbufniturii; pl. răbufnituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răbufnitură (rar) s. f., g.-d. art. răbufniturii; pl. răbufnituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răbufnitură s. f., g.-d. art. răbufniturii; pl. răbufnituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂBUFNITURĂ s. v. izbucnire, răbufneală, răbufnire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răbufnitură s. v. RĂBUFNEALĂ. RĂBUFNIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
răbufnitură, răbufniturisubstantiv feminin
- 1. Zgomot surd și puternic. DEX '09 DEX '98sinonime: izbucnire răbufneală răbufnire
etimologie:
- Răbufni + sufix -tură. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.