2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răbufnit2, ~ă a [At: CV, 1949, nr. 8, 33 / V: ~unat, ~unit, răzbunat / Pl: ~iți, ~e / E: răbufni] 1 (Mun; îf răbunat) Mărunțit. 2 (D. pâine, fructe; îf răbunit) Crăpat (1) de copt. 3 (Olt; d. buze; îf răzbunat) Răsfrânt (1).

răbufnit1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: răbufni] 1-3 Răbufnire (1-3).

RĂBUFNI, răbufnesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A produce prin izbire sau prin cădere un zgomot surd și puternic; a (se) trânti, a (se) izbi producând un zgomot înfundat. ♦ Intranz. (Despre zgomote) A răsuna puternic. 2. Intranz. A izbucni cu putere; a țâșni, a năvăli. ♦ Tranz. A da drumul la..., a împrăștia. ♦ A năpădi. 3. Intranz. A-și exprima pe neașteptate și în mod violent nemulțumirea, după ce tăcuse mult timp. – Din răzbufni (înv. „a răbufni” < Pref. răz- + bufni).

răbufni [At: DELAVRANCEA, T. 50 / V: ~ubni, ~uni, reb~ / Pzi: ~nesc / E: ră(z)- + bufni] 1 vi A produce (prin izbire, cădere sau explozie) un zgomot surd și puternic. 2-3 vtr A (se) trânti cu putere de ceva, producând un zgomot înfundat Si: a (se) izbi. 4 vi (D. zgomote) A răsuna puternic. 5 vt (Reg; îf răbuni) „A bate bădâniu ca să se aleagă untul”. 6 vi A izbucni cu putere (eliberându-se dintr-o strânsoare, dintr-o apăsare) Si: a năvăli, a țâșni. 7 vi (Fig; d. acțiuni, sentimente) A se manifesta brusc și violent Si: a izbucni. 8 vi (D. vin, lapte) A fermenta (1). 9 vr (Mun; Olt; îf răbuni; d. pământ) A se afâna (1). 10 vi (D. pâine) A crăpa (3) (fiind bine coaptă).

răbunat2, ~ă a vz răbufnit2

răbunat1, ~ă a vz răbufnit1

răbunit2, ~ă a vz răbufnit2

răzbunat2, ~ă a vz răbufnit

RĂBUFNI, răbufnesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A produce prin izbire sau prin cădere un zgomot surd și puternic; a (se) trânti, a (se) izbi producând un zgomot înfundat. ♦ Intranz. (Despre zgomote) A răsuna puternic. 2. Intranz. A izbucni cu putere; a țâșni, a năvăli. ♦ Tranz. A da drumul la..., a împrăștia. ♦ A năpădi. 3. Intranz. A-și exprima pe neașteptate și în mod violent nemulțumirea, după ce tăcuse mult timp. – Din răzbufni (înv. „a răbufni” < răz- + bufni).

RĂBUFNI, răbufnesc, vb. IV. Intranz. 1. A produce (prin izbire, cădere) un zgomot surd și puternic; a se izbi, a se trînti cu putere de ceva, producînd un zgomot înfundat; (despre zgomote) a răsuna puternic. Din piață răbufneau strigăte îndărătnice. VORNIC, P. 215. Tunetele din nou răbufniră, fulgerele din nou porniră să scapere. C. PETRESCU, R. DR. 59. Slănina (căzînd) răbufni de niște strachini... pe care le sparse cu mare zgomot. DELAVRANCEA, la TDRG. ◊ Tranz. Numai cu o mînă îi răsuci, îi răbufni la pămînt. ISPIRESCU, U. 54. Spată-Lată se duse în pădure să vadă ce au făcut cîinii cu muma zmeilor și o găsi răbufnită jos sub ei, cu ochii scoși din cap. POPESCU, B. I 101. 2. A izbucni cu putere (eliberîndu-se dintr-o strînsoare, dintr-o apăsare); a țîșni, a năvăli. Pe sub ușă răbufneau din cînd în cînd valuri de aer rece. GALAN, Z. R. 77. La cîte un colț de munte viscolul răbufnea, luînd sania ca pe o jucărie și purtînd-o spre prăpastie. BOGZA, Ț. 40. Un nour uriaș de scîntei răbufni brusc și se împrăștiă în văzduhul roșu. REBREANU, R. II 206. ◊ Fig. (Despre acțiuni, sentimente, p. ext. despre oameni) Din motive foarte delicate, nu mai răbufnea însă de mult pe față. VORNIC, P. 8. Amărît ca mine nu mai poate fi om subt soare! răbufni țăranul. REBREANU, R. II 42. ♦ Tranz. A face să țîșnească, a împrăștia. Trenul... intră în gară, răbufnind aburi. DUMITRIU, N. 76. ♦ A năpădi asupra cuiva. L-a răbufnit o suflare răcoroasă, jilavă, udată de stropi. C. PETRESCU, A. R. 195.

A RĂBUFNI ~esc intranz. 1) A produce un zgomot înfundat, scurt și foarte puternic; a bufni foarte tare. 2) (despre zgomote) A se auzi departe; a răsuna puternic. ~ește o împușcătură. 3) A ieși cu putere dintr-o deschizătură îngustă; a erupe; a țâșni; a izbucni. 4) A-și exprima pe neașteptate și în mod violent nemulțumirea. /ră(z)- + a bufni

răbufnì v. 1. a trânti cu putere; 2. fig. a se răsti la cineva. [V. bufnì].

răbufnésc v. tr. (d. ră- și bufnesc). Izbesc înapoĭ violent, vorbind de vînt: vîntu răbufnea în ferestre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răbufni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răbufnesc, 3 sg. răbufnește, imperf. 1 răbufneam; conj. prez. 1 sg. să răbufnesc, 3 să răbufnească

răbufni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răbufnesc, imperf. 3 sg. răbufnea; conj. prez. 3 să răbufnească

răbufni vb., ind. prez. 3 sg. răbufnesc, imperf. 3 sg. răbufnea; conj. prez. 3 sg. și pl. răbufnească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂBUFNI vb. a erupe, a irupe, a izbucni, a năvăli, a țîșni, (reg.) a năsădi, (prin Olt. și Ban.) a bui, (Transilv.) a bujdi, (prin Olt.) a bușni, (Transilv. și Mold.) a buti. (Petrolul ~ din pămînt.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răbufni (răbufnesc, răbufnit), vb. – A răsuna, a bubui. Din bufni, v. aici. Tiktin considera pref. greu de explicat: re- este pref. neologic (cuvîntul nu are uz popular), alterat ca în rebegirăbegi. Apropierea de răsbufni „a bufni tare” (Candrea) nu prezintă interes, căci răsbufni nu are viață proprie și se folosește numai ca repetiție și intensificare a lui bufni.Der. răbufneală, s. f. (bubuială); răbufnit (var. răbufnet), s. n. (bubuit).

Intrare: răbufnit
răbufnit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răbufnit
  • răbufnitul
  • răbufnitu‑
  • răbufni
  • răbufnita
plural
  • răbufniți
  • răbufniții
  • răbufnite
  • răbufnitele
genitiv-dativ singular
  • răbufnit
  • răbufnitului
  • răbufnite
  • răbufnitei
plural
  • răbufniți
  • răbufniților
  • răbufnite
  • răbufnitelor
vocativ singular
plural
răbunat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: răbufni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răbufni
  • răbufnire
  • răbufnit
  • răbufnitu‑
  • răbufnind
  • răbufnindu‑
singular plural
  • răbufnește
  • răbufniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răbufnesc
(să)
  • răbufnesc
  • răbufneam
  • răbufnii
  • răbufnisem
a II-a (tu)
  • răbufnești
(să)
  • răbufnești
  • răbufneai
  • răbufniși
  • răbufniseși
a III-a (el, ea)
  • răbufnește
(să)
  • răbufnească
  • răbufnea
  • răbufni
  • răbufnise
plural I (noi)
  • răbufnim
(să)
  • răbufnim
  • răbufneam
  • răbufnirăm
  • răbufniserăm
  • răbufnisem
a II-a (voi)
  • răbufniți
(să)
  • răbufniți
  • răbufneați
  • răbufnirăți
  • răbufniserăți
  • răbufniseți
a III-a (ei, ele)
  • răbufnesc
(să)
  • răbufnească
  • răbufneau
  • răbufni
  • răbufniseră
răbugni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rebufni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răzbufui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răbufni, răbufnescverb

  • 1. intranzitiv tranzitiv A produce prin izbire sau prin cădere un zgomot surd și puternic; a (se) trânti, a (se) izbi producând un zgomot înfundat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Slănina (căzînd) răbufni de niște strachini... pe care le sparse cu mare zgomot. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Numai cu o mînă îi răsuci, îi răbufni la pămînt. ISPIRESCU, U. 54. DLRLC
    • format_quote Spată-Lată se duse în pădure să vadă ce au făcut cîinii cu muma zmeilor și o găsi răbufnită jos sub ei, cu ochii scoși din cap. POPESCU, B. I 101. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv (Despre zgomote) A răsuna puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Din piață răbufneau strigăte îndărătnice. VORNIC, P. 215. DLRLC
      • format_quote Tunetele din nou răbufniră, fulgerele din nou porniră să scapere. C. PETRESCU, R. DR. 59. DLRLC
  • 2. intranzitiv A izbucni cu putere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe sub ușă răbufneau din cînd în cînd valuri de aer rece. GALAN, Z. R. 77. DLRLC
    • format_quote La cîte un colț de munte viscolul răbufnea, luînd sania ca pe o jucărie și purtînd-o spre prăpastie. BOGZA, Ț. 40. DLRLC
    • format_quote Un nour uriaș de scîntei răbufni brusc și se împrăștiă în văzduhul roșu. REBREANU, R. II 206. DLRLC
    • format_quote figurat Din motive foarte delicate, nu mai răbufnea însă de mult pe față. VORNIC, P. 8. DLRLC
    • format_quote figurat Amărît ca mine nu mai poate fi om subt soare! răbufni țăranul. REBREANU, R. II 42. DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A da drumul la... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: împrăștia
      • format_quote Trenul... intră în gară, răbufnind aburi. DUMITRIU, N. 76. DLRLC
    • 2.2. Năpădi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: năpădi
      • format_quote L-a răbufnit o suflare răcoroasă, jilavă, udată de stropi. C. PETRESCU, A. R. 195. DLRLC
  • 3. intranzitiv A-și exprima pe neașteptate și în mod violent nemulțumirea, după ce tăcuse mult timp. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • răzbufni (învechit „a răbufni”, din prefix răz- + bufni). DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.