opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂBOJIRE, răbojiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a răboji și rezultatul ei. – V. răboji.

RĂBOJIRE, răbojiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a răboji și rezultatul ei. – V. răboji.

răbojire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: răboji] Însemnare pe răboj (1).

RĂBOJI, răbojesc, vb. I. Tranz. (Rar) A însemna pe răboj. – Din răboj.

RĂBOJI, răbojesc, vb. I. Tranz. (Rar) A însemna pe răboj. – Din răboj.

răboji vt [At: DAVILA, V. V. 157 / Pzi: ~jesc / E: răboj] (Rar) A însemna pe răboj (1).

RĂBOJI, răbojesc, vb. IV. Tranz. A însemna pe răboj. (Fig.) Spune celor de pe-acuma, că spătarul Dragomir Și-a văzut de datorie patruzeci de ani în șir; Că hotarele domniei sînt de spada-i rotunjite, Și că orice biruințe sînt pe trupu-i răbojite! DAVILA, V. V. 157.

A RĂBOJI ~esc tranz. rar A însemna pe răboj. /Din răboj

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răbojire (înv.) s. f., g.-d. art. răbojirii; pl. răbojiri

răbojire (rar) s. f., g.-d. art. răbojirii; pl. răbojiri

răbojire s. f., g.-d. art. răbojirii; pl. răbojiri

răboji (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răbojesc, 3 sg. răbojește, imperf. 1 răbojeam; conj. prez. 1 sg. să răbojesc, 3 să răbojească

răboji (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răbojesc, imperf. 3 sg. răbojea; conj. prez. 3 să răbojească

răboji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răbojesc, imperf. 3 sg. răbojea; conj. prez. 3 sg. și pl. răbojească

Intrare: răbojire
răbojire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răbojire
  • răbojirea
plural
  • răbojiri
  • răbojirile
genitiv-dativ singular
  • răbojiri
  • răbojirii
plural
  • răbojiri
  • răbojirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: răboji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răboji
  • răbojire
  • răbojit
  • răbojitu‑
  • răbojind
  • răbojindu‑
 singular plural
  • răbojește
  • răbojiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răbojesc
 (să)
  • răbojesc
  • răbojeam
  • răbojii
  • răbojisem
a II-a (tu)
  • răbojești
 (să)
  • răbojești
  • răbojeai
  • răbojiși
  • răbojiseși
a III-a (el, ea)
  • răbojește
 (să)
  • răbojească
  • răbojea
  • răboji
  • răbojise
plural I (noi)
  • răbojim
 (să)
  • răbojim
  • răbojeam
  • răbojirăm
  • răbojiserăm
  • răbojisem
a II-a (voi)
  • răbojiți
 (să)
  • răbojiți
  • răbojeați
  • răbojirăți
  • răbojiserăți
  • răbojiseți
a III-a (ei, ele)
  • răbojesc
 (să)
  • răbojească
  • răbojeau
  • răbojiră
  • răbojiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răbojire, răbojirisubstantiv feminin

  • 1. rar Acțiunea de a răboji și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi răboji DEX '98 DEX '09

răboji, răbojescverb

  • 1. rar A însemna pe răboj. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote figurat Spune celor de pe-acuma, că spătarul Dragomir Și-a văzut de datorie patruzeci de ani în șir; Că hotarele domniei sînt de spada-i rotunjite, Și că orice biruințe sînt pe trupu-i răbojite! DAVILA, V. V. 157. DLRLC
etimologie:
  • răboj DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.