29 de definiții pentru răboj

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂBOJ, răbojuri, s. n. 1. Bucată de lemn în formă cilindrică sau paralelipipedică pe care, în trecut, se însemnau, prin crestături, diferite calcule, socoteli (zilele de muncă, banii datorați, numărul vitelor etc.). ◊ Expr. A șterge de pe răboj = a da uitării; a ierta. (Reg.) A crede după răboj = a crede tot ce se spune. A(-și) ieși (sau a scoate pe cineva) din răboj (afară) = a (se) supăra. 2. (Pop.) Socoteală, calcul. Pierdusem răbojul timpului.Expr. A i se uita cuiva răbojul = a i se uita numărul anilor. 3. Crestătură făcută, ca semn distinctiv, la urechea unei vite. [Var.: răbuș s. n.] – Din bg., sb. raboš.

răboj sn [At: NEGRUZZI, S. II, 263 / V: (reg) rabuș, ~bos, ~buș (Ban; Trs) raboș (A și: raboș), (Ban) rabăș / E: bg рабош, srb rabos] 1 Bucată de lemn de formă cilindrică sau în patru muchii, pe care se însemnau în trecut, prin crestături, diferite socoteli (numărul vitelor, banii datorați etc.). 2 (Îe) A însemna la ~ A număra. 3 (Îae) A ține în evidență. 4 (Îe) A șterge de pe ~ A da uitării. 5 (Îae) A ierta. 6 (Îe) A lua (sau a da) pe ~ A lua (sau a da) pe datorie. 7 (îe) A trăi pe ~ A trăi pe datorie. 8 (îe) Ca pe (sau după) ~ întocmai. 9 Băț care se introduce în vasul cu lapte, la stână, însemnându-se pe el cantitatea de lapte rezultată dintr-o mulsoare. 10 (Reg) Bucată de lemn cu semne, întrebuințată în loc de zar într-un joc practicat la priveghi. 11 (Pex; reg) Condică (1). 12 Ceea ce se înseamnă pe răboj (1) Si: socoteală. 13 (îe) A i se uita cuiva ~ul A i se uita cuiva numărul anilor. 14 (îe) A(-și) ieși (sau a scoate pe cineva) din ~ (afară) A(-și) pierde (sau a face pe cineva să-și piardă) răbdarea Si: a (se) supăra. 15 Crestătură, de o anumită formă, făcută ca semn distinctiv în urechea unei vite. 16 (Reg) Unealtă ciobănească cu care se freacă urda și se zdrobește cașul dospit Si: răvar (1). 17 (Bot; reg) Mușchi care crește pe stânci și pe locuri pietroase.

RĂBOJ, răbojuri, s. n. 1. Bucată de lemn în formă cilindrică sau paralelipipedică pe care, în trecut, se însemnau, prin crestături, diferite calcule, socoteli (zilele de muncă, banii datorați, numărul vitelor etc.). ◊ Expr. A șterge de pe răboj = a da uitării; a ierta. (Reg.) A crede după răboj = a crede tot ce se spune. A(-și) ieși (sau a scoate pe cineva) din răboj (afară) = a (se) supăra. 2. (Pop.) Socoteală, calcul. Pierdusem răbojul timpului.Expr. A i se uita cuiva răbojul = a i se uita numărul anilor. 3. Crestătură făcută, ca semn distinctiv, la urechea unei vite. [Var.: răbuș s. n.] – Din bg., scr. raboš.

RĂBOJ, răbojuri, s. n. (Și în forma răbuș) 1. Bucată de lemn în formă cilindrică sau în patru muchii, pe care se însemnau în trecut, prin crestături, diferite socoteli (numărul vitelor, zilele de muncă, banii datorați etc.). În mintea lui, ca pe un răboj, stau însemnate zilele de muncă, fălcile de arătură, de prașilă, de cosit și de secerat. VLAHUȚĂ, O. A. 356. Ciobanul ia legătura de răbușuri și înșiră de pe acest catastif al său care cîte oi are. EMINESCU, N. 142. ◊ Fig. De pe galbenele file el adună mii de coji, A lor nume trecătoare le înseamnă pe răboj. EMINESCU, O. I 130. ◊ Expr. A(-și) ieși (sau a scoate pe cineva) din răboj (afară) = a(-și) pierde (sau a face pe cineva să-și piardă) răbdarea; a (se) supăra. Să nu mă scoți din sărite și să mă facicîteodatăsă-mi ies din răbuș afară. CREANGĂ, P. 152. A lua (sau a da) pe răboj = a lua (sau a da) pe datorie. A șterge de pe răboj = a da uitării. A crede după răboj = a crede tot ce se spune. [Mama] crezîndu-le toate lăptoase după răbuș, cum i le spusesem eu... m-a lăudat. CREANGĂ, A. 61. 2. (Adesea fig.) Ceea ce se înseamnă pe răboj (1); socoteală, calcul. Urma să-i afle pe fiecare, la rînd, după răbojul întipărit în cuget. C. PETRESCU, A. R. 10. Pierdusem răbojul timpului. M. I. CARAGIALE, C. 7. El ucisese atîția [urși] în viața sa, încît, nemaiavînd destule degete la mîni și la picioare ca să numere, le pierduse, cum am zice, răbojul. GANE, N. III 132. ◊ Expr. A i se uita cuiva răbojul = a i se uita cuiva numărul anilor, a-l uita moartea. Îmbătrînea mereu, de murit însă nu mai murea. I se uitase răbojul. ȘEZ. XII 115. 3. Crestătură făcută, ca semn distinctiv, la urechea unei vite. – Pl. și: răboaje (GHICA, S. A. 31). – Variantă: (Mold.) răbuș s. n.

RĂBOJ ~uri n. 1) înv. Bucată de lemn pe care se însemnau, prin crestături, diferite calcule (numărul de vite, de zile etc.). ◊ A da pe ~ a da pe datorie. A lua pe ~ a lua pe datorie. 2) înv. Crestătură sau ansamblu de semne făcute pe această bucată de lemn. 3) fig. Intindere pe care sunt lăsate urme. ~ul timpului. 4) pop. Calcul numeric. 5) Crestătură făcută la urechea unui animal domestic pentru a-l putea deosebi. /<bulg., sb. raboš

răboj n. lemn pe care se însemna numere prin crestături și care servia apoi ca semn de recunoaștere în daraverile țărănești (azi obișnuit numai între ciobanii cei bătrâni): fig. a lor nume trecătoare le înseamnă pe răboj EM. [Bulg. RĂBOȘ].

răbój n., pl. oaje și (nord) răbuș n., pl. e și urĭ (vsl. rŭbošŭ, sîrb. raboš, rabuš și rovaš, tăĭetură, crestătură; bg. raboš, slovac rovaš, rabuša, ceh. rováš, rabuše; ung. róbot, rovás, rovát. V. răvaș). Bucată de lemn pe care se fac crestăturĭ care servesc la ținut socoteala oamenilor care nu știŭ carte (astăzĭ rar întrebuințată pintre cĭobanĭ. Cînd e vorba de o adeverință reciprocă, se crestează și apoĭ se despică lemnu’n doŭă, și fie care parte îșĭ păstrează bucata de lemn, care, la o judecată eventuală, servește, drept probă. V. țăncușă). A scoate răboj la ureche, a cresta urechea uneĭ vite ca semn. Fig. A face răbuș, a socoti, a număra: a trebuit să fac răbușu copiilor bunĭ de școală (Kir. Șez. 30, 202). A-țĭ ĭeși din răbuș, a perde răbdarea, a te enerva, a te înfuria. – Și răbuj (Suc. Șez. 37, 42, și R. S. GrS. 6, 51).

RĂBUȘ s. n. v. răboj.

răbuș n. Mold. 1. V. răboj: am dus-o cam anevoie cu răbușul CR.; 2. fig. cumpăt: să nu mă faci să-mi ies din răbuș afară CR. [Ceh. RABUȘ].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂBOJ s. v. calcul, calculare, răvar, socoteală, socotire, socotit.

RĂBOJ s. (reg.) răvaș. (Socoteală înscrisă la ~.)

răboj s. v. CALCUL. CALCULARE. RĂVAR. SOCOTEALĂ. SOCOTIRE. SOCOTIT.

RĂBOJ[1] s. (reg.) răvaș. (Socoteală înscrisă la ~.) corectat(ă)

  1. În original, tipărit greșit: raboj LauraGellner

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răboj (-oaje), s. n. – Tăbliță de lemn în care se însemnau cu crestături părțile unei socoteli. – Var. Munt. răboș. Mold., Trans. răbuș. Mr. arăbuș, megl. răbuș. Sl., cf. bg., sb., cr. raboš, sb. rabuš, slov. rabuša, pol. rabuše (Cihac, II, 319; Conev 78), mag. rovas, cf. răvaș. Der. din sl. rabŭ „sclav”, cu suf. - (Lacea, Dacor., V, 401) nu pare probabilă fiindcă, după cum bine a văzut Cihac, trebuie să se pornească de la sl. rovŭ „crestătură”, cf. rofii.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

răbuș, răbușuri, s.n. (reg.) 1. răboj. 2. (fig.) cumpăt, fire.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

răboj, răbojuri s. n. (intl.) 1. cazier judiciar, antecedente penale. 2. scrisoare.

a încresta răbojul expr. (friz.) a tăia un client cu foarfeca la ureche.

Intrare: răboj
răboj1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răboj
  • răbojul
  • răboju‑
plural
  • răbojuri
  • răbojurile
genitiv-dativ singular
  • răboj
  • răbojului
plural
  • răbojuri
  • răbojurilor
vocativ singular
plural
răboj2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răboj
  • răbojul
  • răboju‑
plural
  • răboaje
  • răboajele
genitiv-dativ singular
  • răboj
  • răbojului
plural
  • răboaje
  • răboajelor
vocativ singular
plural
răbuz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răboș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rabuș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
raboș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rabăș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răbuș
  • răbușul
  • răbușu‑
plural
  • răbușuri
  • răbușurile
genitiv-dativ singular
  • răbuș
  • răbușului
plural
  • răbușuri
  • răbușurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răboj, răbojurisubstantiv neutru

  • 1. Bucată de lemn în formă cilindrică sau paralelipipedică pe care, în trecut, se însemnau, prin crestături, diferite calcule, socoteli (zilele de muncă, banii datorați, numărul vitelor etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În mintea lui, ca pe un răboj, stau însemnate zilele de muncă, fălcile de arătură, de prașilă, de cosit și de secerat. VLAHUȚĂ, O. A. 356. DLRLC
    • format_quote Ciobanul ia legătura de răbușuri și înșiră de pe acest catastif al său care cîte oi are. EMINESCU, N. 142. DLRLC
    • format_quote figurat De pe galbenele file el adună mii de coji, A lor nume trecătoare le înseamnă pe răboj. EMINESCU, O. I 130. DLRLC
    • chat_bubble A șterge de pe răboj = a da uitării. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ierta
    • chat_bubble regional A crede după răboj = a crede tot ce se spune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Mama] crezîndu-le toate lăptoase după răbuș, cum i le spusesem eu... m-a lăudat. CREANGĂ, A. 61. DLRLC
    • chat_bubble A(-și) ieși (sau a scoate pe cineva) din răboj (afară) = a (se) supăra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: supăra
      • format_quote Să nu mă scoți din sărite și să mă faci – cîteodată – să-mi ies din răbuș afară. CREANGĂ, P. 152. DLRLC
    • chat_bubble A lua (sau a da) pe răboj = a lua (sau a da) pe datorie. DLRLC
  • 2. popular Calcul, socoteală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Urma să-i afle pe fiecare, la rînd, după răbojul întipărit în cuget. C. PETRESCU, A. R. 10. DLRLC
    • format_quote Pierdusem răbojul timpului. M. I. CARAGIALE, C. 7. DLRLC
    • format_quote El ucisese atîția [urși] în viața sa, încît, nemaiavînd destule degete la mîni și la picioare ca să numere, le pierduse, cum am zice, răbojul. GANE, N. III 132. DLRLC
    • chat_bubble A i se uita cuiva răbojul = a i se uita numărul anilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îmbătrînea mereu, de murit însă nu mai murea. I se uitase răbojul. ȘEZ. XII 115. DLRLC
  • 3. Crestătură făcută, ca semn distinctiv, la urechea unei vite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.