opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂBLĂRIT, -Ă, răblăriți, -te, adj. (Fam.) Uzat, vechi. – Din rablă.

RĂBLĂRIT, -Ă, răblăriți, -te, adj. (Fam.) Uzat, vechi. – Din rablă.

răblărit, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, O. A. II, 3 / Pl: ~iți, ~e / E: răbdări] Rablagit (1).

răblărit a. uzat: haine răblărite. [Tras din rablă].

răblări vt [At: TDRG / Pzi: ~resc / E: rablă + -ări] (Rar) 1 A uza. 2 A strica.

răblărésc v. tr. (d. rablă). Rar. Mă uzez, mă stric, mă rod, mă deteriorez: cĭobote răblărite.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răblărit (fam.) (desp. ră-blă-) adj. m., pl. răblăriți; f. răblărită, pl. răblărite

răblărit (fam.) (ră-blă-) adj. m., pl. răblăriți; f. răblărită, pl. răblărite

răblărit adj. m. (sil. -blă-), pl. răblăriți; f. sg. răblărită, pl. răblărite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂBLĂRIT adj. v. degradat, deteriorat, învechit, stricat, uzat.

răblărit adj. v. DEGRADAT. DETERIORAT. ÎNVECHIT. STRICAT. UZAT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

RĂBLĂRI, răblăresc, vb. IV. Tranz. A ponosi, a uza. (din rablă)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

răblărit, -ă, răblăriți, -te adj. uzat, vechi

Intrare: răblărit
răblărit adjectiv
  • silabație: ră-blă-rit info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răblărit
  • răblăritul
  • răblăritu‑
  • răblărită
  • răblărita
plural
  • răblăriți
  • răblăriții
  • răblărite
  • răblăritele
genitiv-dativ singular
  • răblărit
  • răblăritului
  • răblărite
  • răblăritei
plural
  • răblăriți
  • răblăriților
  • răblărite
  • răblăritelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: răblări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răblări
  • răblărire
  • răblărit
  • răblăritu‑
  • răblărind
  • răblărindu‑
 singular plural
  • răblărește
  • răblăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răblăresc
 (să)
  • răblăresc
  • răblăream
  • răblării
  • răblărisem
a II-a (tu)
  • răblărești
 (să)
  • răblărești
  • răblăreai
  • răblăriși
  • răblăriseși
a III-a (el, ea)
  • răblărește
 (să)
  • răblărească
  • răblărea
  • răblări
  • răblărise
plural I (noi)
  • răblărim
 (să)
  • răblărim
  • răblăream
  • răblărirăm
  • răblăriserăm
  • răblărisem
a II-a (voi)
  • răblăriți
 (să)
  • răblăriți
  • răblăreați
  • răblărirăți
  • răblăriserăți
  • răblăriseți
a III-a (ei, ele)
  • răblăresc
 (să)
  • răblărească
  • răblăreau
  • răblăriră
  • răblăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răblărit, răblărităadjectiv

etimologie:
  • rablă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.