Definiția cu ID-ul 506801:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rîs (rîsete), s. n.1. Acțiunea de a rîde. – 2. Bătaie de joc, zeflemea. – Mr. arîs. Lat. rῑsus (Pușcariu 1462; REW 7336), cf. it. riso, prov., fr., cat. ris, sp., port. riso. Pl. este un hibrid morfologic, luat de la rîset, s. n., cf. Pușcariu, Lr., 22. – Cf. rîde.Der. surîs, s. n., după fr. sourire.