rântaș sn [At: KLEIN, D. 411 / Pl: ~uri / E: mg rántás] 1 Făină prăjită în grăsime, care se adaugă la unele mâncăruri Si: prăjeală, (reg) răncău¹. 2 (Îe) Cui nu-i place facă-și cu ~ Se zice cuiva care e nemulțumit cu ceea ce i s-a făcut sau i s-a dat.

RÂNTAȘ ~uri n. Condiment preparat din făină prăjită (cu ceapă) în grasime, folosit la pregătirea sosurilor sau ca adaos la unele mâncăruri. /<ung. rántás

rântaș n. făină prăjită în unt. [Ung. RÁNTÁS].

rantaș sn vz rântaș

răntaș sn vz rântaș

RÎNTAȘ, rîntașuri, s. n. Sos făcut din făină prăjită în grăsime, pentru a fi adăugat la unele mîncări. [Mama] învîrtea cu-o lingură de lemn Prin cratița în care sfîrîia rîntașul. BENIUC, V. 37.

rîntáș n., pl. urĭ (ung. rántás). Vest. Sos (făină prăjită în unt). – În est rîntaș.

rântaș s. n., pl. rântașuri

rântaș s. n., pl. rântașuri

rântaș s. n., pl. rântașuri

rîntaș, pl. rîntașuri

RÂNTAȘ s. prăjeală, (înv. și reg.) prăjitură, (reg.) răncău. (~ la o mâncare.)

RÂNTAȘ s. v. sos.

rîntaș s. v. SOS.

RÎNTAȘ s. prăjeală, (înv. și reg.) prăjitură, (reg.) răncău. (~ la o mîncare.)

rîntaș (-și), s. m. – Sos făcut cu făină prăjită în grăsime. Mag. rántás (Cihac, II, 522; Philippide, Principii, 64; Gáldi, Dict., 154).

RÂNTÁȘ s.n. Amestec de făină și unt sau altă grăsime, prăjit mai mult sau mai puțin, utilizat ca îngroșător pentru sosuri sau alte preparate culinare; poate fi realizat ca rântaș alb (pentru beșamel), blond (pentru sosuri fine) sau brun (pentru sos brun sau spaniol).

rântaș, rântașuri, (răntaș), s.n. – (reg.; gastr.) Sos făcut din făină (cu ceapă tocată mărunt) prăjită în grăsime, care se adaugă în mâncărurile tipic ardelenești; îngroșeală. – Din magh. rántás (Șăineanu, Scriban; Cihac, Philippide, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

rântaș, -uri, (răntaș), s.n. – (gastr.) Sos făcut din făină (cu ceapă tocată mărunt) prăjită în grăsime, care se adaugă în mâncărurile tipic ardelenești; îngroșeală. – Din magh. rántás.

răntaș, s.n. – v. rântaș („sos, îngroșeală”).

răntaș, s.n. – v. rântaș.