opțiuni
  • info

10 definiții pentru rânjet

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÂNJET, rânjete, s. n. Grimasă de batjocură, de răutate sau de prostie, care strâmbă figura cuiva și îi descoperă dinții; râs sau zâmbet răutăcios, sarcastic, prostesc; rânjitură, rânjire. ♦ Manifestare de furie sau de amenințare la unele animale, care constă mai ales din arătarea dinților. – Rânji + suf. -et.

RÂNJET, rânjete, s. n. Grimasă de batjocură, de răutate sau de prostie, care strâmbă figura cuiva și îi descoperă dinții; râs sau zâmbet răutăcios, sarcastic, prostesc; rânjitură, rânjire. ♦ Manifestare de furie sau de amenințare la unele animale, care constă mai ales din arătarea dinților. – Rânji + suf. -et.

rânjet sn [At: BOLLIAC, O. 197 / Pl: ~e / E: rânji + -et] 1 Grimasă de batjocură, de răutate, de prostie etc., care descoperă dinții Si: rânjeală (1), rânjire (1), rânjitură (1). 2 Râs sau zâmbet răutăcios, sarcastic Si: (liv) ricanare, rânjeală (2), rânjet (2). 3 Manifestare de furie sau de amenințare la unele animale, constând din arătarea colților.

RÂNJET ~e n. 1) (la oameni) Zâmbet sarcastic, care descoperă dinții și schimonosește fața. 2) (la unele animale) Arătare a dinților, însoțită de obicei de sunete caracteristice, vădind o amenințare. /a rânji + suf. ~et

RÎNJET, rînjete, s. n. Grimasă de batjocură sau de răutate, care strîmbă figura și descoperă dinții; rîs sau zîmbet răutăcios, sarcastic. Rînjetul lui Todericiu se adînci. VORNIC, P. 21. Nu mai vedea rînjete, ci numai chipuri senine. TUDORAN, P. 337. După o secundă de șovăire, îi înfruntă privirea cu un rînjet obraznic. REBREANU, R. II 195. ◊ Fig. Ferestruicile se strîmbau într-un rînjet. CAMILAR, N. I 19. ♦ Manifestare de furie sau de amenințare la unele animale, constînd din arătarea dinților. Încercă să rîdă, dar rîsul fu ca un rînjet de cîine bătut. C. PETRESCU, C. V. 146.

rînjet n., pl. e. Iron. Rînjitură, strîmbătura celuĭ care rînjește.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rânjet s. n., pl. rânjete

rânjet s. n., pl. rânjete

rânjet s. n., pl. rânjete

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RÂNJET s. rânjeală, rânjire, rânjitură, (livr.) ricanare.

RÎNJET s. rînjeală, rînjire, rînjitură, (livr.) ricanare.

Intrare: rânjet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rânjet
  • rânjetul
  • rânjetu‑
plural
  • rânjete
  • rânjetele
genitiv-dativ singular
  • rânjet
  • rânjetului
plural
  • rânjete
  • rânjetelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rânjet, rânjetesubstantiv neutru

  • 1. Grimasă de batjocură, de răutate sau de prostie, care strâmbă figura cuiva și îi descoperă dinții; râs sau zâmbet răutăcios, sarcastic, prostesc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ricanare rânjeală rânjire rânjitură
    • format_quote Rînjetul lui Todericiu se adînci. VORNIC, P. 21. DLRLC
    • format_quote Nu mai vedea rînjete, ci numai chipuri senine. TUDORAN, P. 337. DLRLC
    • format_quote După o secundă de șovăire, îi înfruntă privirea cu un rînjet obraznic. REBREANU, R. II 195. DLRLC
    • format_quote figurat Ferestruicile se strîmbau într-un rînjet. CAMILAR, N. I 19. DLRLC
    • 1.1. Manifestare de furie sau de amenințare la unele animale, care constă mai ales din arătarea dinților. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Încercă să rîdă, dar rîsul fu ca un rînjet de cîine bătut. C. PETRESCU, C. V. 146. DLRLC
etimologie:
  • Rânji + sufix -et. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.