9 definiții pentru râncaci

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

râncaci [At: DRLU / V: (reg) răn~, ron~ / Pl: ~ / E: râncă1 + -aci] 1-2 sm, a (Mai ales d. cai și boi) (Animal) castrat incomplet Si: râncai (1-2), râncaș (1-2). 3-4 sm, a (Mai ales d. cai și boi) (Animal) cu un singur testicul Si: râncai (3-4), râncaș (3- 4). 5-6 sm, a (Mai ales d. cai și boi) (Animal) cu testiculele nedezvoltate Si: râncai (5-6), râncaș (5-6). 7 a (D. oameni) Incapabil. 8 a (D. oameni) Libidinos. 9 a (D oameni) Desfrânat (6). 10 a (Reg; d oameni) Impulsiv. 11 sm (Reg) Taur.

RÎNCACI, rîncaci, adj. m. (Regional, despre animale, în special despre cai) Care are unul sau amîndouă testiculele nedezvoltate; p. ext. castrat.

RÎNCACI, rîncaci, adj. m. (Reg., despre animale) Care are unul sau amîndouă testiculele nedezvoltate; p. ext. castrat de unul sau de ambele testicule. – Din rîncă + suf. -aci.

rîncácĭ și (Ban. Olt.) rînc adj. m. (lat. remicosus, ernios. D. rom. vine rut. ryngać, id.). Răŭ castrat, castrat pe jumătate: cal, boŭ rîncacĭ. – Și rîncăŭ (Mold.) și rîncáș: un rîncaș nebleznic strica liniștea cireziĭ (ziaru Epoca, 5, 97). V. scopit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rîncaci adj. – (Banat, Olt.) Cu un singur testicul. – Var. rînc(ău), rîncaș. Mr. arungaț, megl. răncaci, runcaci. Sl. rąka „mînă”. Li se spune animalelor cu un singur testicul, în urma unei castrări incomplete; și cum aceasta se făcea printr-o operație de tăiere foarte grea, rîncă (v. aici), este ușor ca animalul prost castrat să fie numit rîncaci sau rîncaș (Tiktin). Celelalte explicații nu sînt suficiente: din lat. *rēnĭcus < rēn, cf. sp. rengo (Pușcariu 1463; Pușcariu, Lat. ti; REW 7290a); în loc de *mîrcaci, din sl. mrkati sę „a se împerechea” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 187); din germ. Ranke „penis” (Pușcariu, Dacor., II, 604; REW 7044); din lat. rāmex „hernie” cu suf. -aci (Giuglea, Dacor., III, 786; cf. contra REW 7209a); din lat. rāmicōsus „bolnav de hernie” (Candrea; Scriban); din lat. runcāre (Rusu, Dacor., XI, 218); din sl. rąkavŭ „ciung” (Tailliez, Cah. S. Pușcariu, II, 201). Rut. ryngač trebuie să provină din rom. (Candrea, Elemente, 409).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

râncaci adj. s.m. (pop.) 1. castrat rău; cu un testicul; rânc. 2. (om) desfrânat, lubric; impulsiv. 3. (s.m.) taur.

Intrare: râncaci
adjectiv masculin (AM73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râncaci
  • râncaciul
  • râncaciu‑
plural
  • râncaci
  • râncacii
genitiv-dativ singular
  • râncaci
  • râncaciului
plural
  • râncaci
  • râncacilor
vocativ singular
plural
răncaci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
roncaci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

râncaci, râncaciadjectiv masculin

  • 1. regional (Despre animale, în special despre cai) Care are unul sau amândouă testiculele nedezvoltate. DLRLC
etimologie:
  • râncă + sufix -aci. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.