2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÂ s. f. (Fam.) Ceartă, sfadă. ◊ Expr. A căuta (cuiva) râcă = a căuta (cuiva) ceartă, pricină. A se pune râcă (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva) luându-se la ceartă. A purta (cuiva) râcă = a dușmăni pe cineva. – Din râcăi (înv. „a răcni” < sl.) (derivat regresiv).

RÂ s. f. (Fam.) Ceartă, sfadă. ◊ Expr. A căuta (cuiva) râcă = a căuta (cuiva) ceartă, pricină. A se pune râcă (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva) luându-se la ceartă. A purta (cuiva) râcă = a dușmăni pe cineva. – Din râcăi (înv. „a răcni” < sl.) (derivat regresiv).

râ3 av [At: PAȘCA, GL. / E: nct] (Reg) 1 (Îlav) Râcă-râcă, râre-râre Iute-iute. 2 (Îal) Gata-gata.

râ2 sf [At: ALR II 4362/899 / Pl: râci / E: nct] (Reg) Arșic (la jocul de copii).

râ1 sf [At: M. COSTIN, O. 327 / V: (4-9) ri / Pl: (1-3) râci / E: râcâi1] 1 (Reg) Gropiță în pământ la unele jocuri de copii. 2 (Reg) Groapă mică prin care sunt delimitate două terenuri de fânaț. 3 (Reg) Partea inferioară a piciorului găinii Si: (reg) râcâitoare (4). 4 (Fam) Ceartă (1). 5 (Îe) A căuta (cuiva) ~ A căuta (cuiva) prilej de ceartă cu orice preț. 6 (Îe) A purta (cuiva) ~ A purta (cuiva) dușmănie. 7 (Îe) A se pune în ~ (cu cineva) A se împotrivi (cuiva) luându-se la ceartă. 8 (Îe) A băga ~ A învrăjbi. 9 (Reg) Persoană care provoacă ceartă.

RÂCĂ f. rar Schimb de vorbe răstite (între două sau mai multe persoane); sfadă; ceartă; gâlceavă. ◊ A purta cuiva ~ a purta cuiva dușmănie. A căuta (cuiva) ~ a căuta (cuiva) motiv de ceartă. /v. a râcâi

RÎ s. f. (Regional) Ceartă; sfadă. ◊ Expr. A purta (cuiva) rîcă = a purta (cuiva) dușmănie. Credea că mai țin minte și că-i port rîcă. C. PETRESCU, C. V. 105. A se pune rîcă (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva) luîndu-se la ceartă.

rî f., pl. ĭ (d. a rîcăi saŭ rîcîi). Mold. Munt. Rar. Ceartă, sfadă: a se lua la rîcă. Brîncă: ĭ-a dat o rîcă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

râ (fam.) s. f., g.-d. art. râcii

râ (fam.) s. f., g.-d. art. râcii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RÂCĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.

rî s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rîcă s. f. – Ceartă, dispută. Sl. rykŭ (Conev 94). – Der. rîcîi (var. răcăi), vb. (înv., a răcni, a urla), din sl. rykati (Tiktin).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

râcă2, râci, s.f. (reg.) groapă mică; partea inferioară a piciorului găinii.

râcă, s.f. – Ceartă, sfadă, discordie. – Der. regr. din râcăi (Scriban, DEX, MDA).

râcă, s.f. – Ceartă, sfadă, discordie. – Din râcâi „a scurma, a răscoli”.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RÎCĂ subst. (ceartă). 1. Rica s. (RI XXIX 278). 2. Rîcul, T. (Fil). 3. Cf. Rîcot, Ilie (ib), cu suf. -otă.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a purta pică / râcă (cuiva) expr. a nu(-i) putea ierta (cuiva) o ofensă, un afront din trecut; a fi ranchiunos (pe cineva).

Intrare: râcă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râ
  • râca
plural
  • râci
  • râcile
genitiv-dativ singular
  • râci
  • râcii
plural
  • râci
  • râcilor
vocativ singular
plural
Intrare: Râcă
Râcă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Râcă
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

râ, râcisubstantiv feminin

  • 1. familiar Ceartă, sfadă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A căuta (cuiva) râcă = a căuta (cuiva) ceartă, pricină. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A se pune râcă (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva) luându-se la ceartă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A purta (cuiva) râcă = a dușmăni pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dușmăni
      • format_quote Credea că mai țin minte și că-i port rîcă. C. PETRESCU, C. V. 105. DLRLC
etimologie:
  • derivat regresiv râcăi (învechit „a răcni” din limba slavă). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.