10 definiții pentru râcâitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RÂCÂITURĂ, râcâituri, s. f. Râcâire. [Pr.: -câ-i-] – Râcâi + suf. -tură.
RÂCÂITURĂ, râcâituri, s. f. Râcâire. [Pr.: -câ-i-] – Râcâi + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
râcâitură sf [At: DELAVRANCEA, S. 156/ P: ~câ-i~ / V: (reg) ~căi~ / Pl: ~ri / E: râcâi1 + -tură] 1-6 Râcâire (1-6). 7 Resturi de la râcâire (1-2). 8-13 Zgomot produs prin râcâire (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râcăitură sf vz râcâitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RÎCÎITURĂ, rîcîituri, s. f. Rîcîire; zgomotul produs prin rîcîit. O rîcîitură de chibrit se auzi, și scînteia... umplu odaia c-o lumină gălbuie. DELAVRANCEA, S. 156.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rîcîitúră f., pl. ĭ. Rezultatu rîcîiriĭ, urme de unghiĭ care aŭ rîcîit: niște rîcîiturĭ se vedeaŭ pe ușă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
râcâitură (desp. -câ-i-) s. f., g.-d. art. râcâiturii; pl. râcâituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
râcâitură (-câ-i-) s. f., g.-d. art. râcâiturii; pl. râcâituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
râcâitură s. f. (sil. -câ-i-), g.-d. art. râcâiturii; pl. râcâituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RÂCÂITURĂ s. v. scurmare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RÎCÎITURĂ s. rîcîală, rîcîit, scormonire, scurmare, scurmătură, (înv., pop. și fam.) scociorîre, scociorît. (~ pămîntului cu ghearele.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: râ-câ-i-
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
râcâitură, râcâiturisubstantiv feminin
-
- O rîcîitură de chibrit se auzi, și scînteia... umplu odaia c-o lumină gălbuie. DELAVRANCEA, S. 156. DLRLC
-
etimologie:
- Râcâi + sufix -tură. DEX '98 DEX '09