24 de definiții pentru râvnitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÂVNITOR, -OARE, râvnitori, -oare, adj. Care tinde spre cineva sau spre ceva, care este plin de râvnă; însuflețit de o dorință, zelos. [Var.: (reg.) râmnitor, -oare adj.] – Râvni + suf. -tor.

RÂVNITOR, -OARE, râvnitori, -oare, adj. Care tinde spre cineva sau spre ceva, care este plin de râvnă; însuflețit de o dorință, zelos. [Var.: (reg.) râmnitor, -oare adj.] – Râvni + suf. -tor.

râvnitor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 170v/20 / V: (îrg) rămn~, (înv) răv~, răvnitoriu, răhnitoriu, rev~, ~iu, revnitoriu a, (reg) râhn~, râmn~ smf / Pl: ~i, ~oare / E: râvni + tor] 1 a Care tinde spre cineva sau ceva Si: doritor (1), (înv) râvnaci (1). 2 a (Înv) Credincios (12). 3 a (Înv) Fidel (1). 4 a (Rar) Pofticios. 5-6 smf, a (Cel) care este plin de râvnă Si: sârguitor, zelos. 7 a (Înv) Invidios. 8 a Care pedepsește. 9 smf (În descântece) Persoană care face farmece, care deoache.

RÂVNITOR ~oare (~ori, ~oare) Care râvnește; care este plin de râvnă; zelos. /a râvni + suf. ~tor

râvnitor a. și m. care râvnește: râvnitor la domnie OD.

RÂMNITOR, -OARE adj. v. râvnitor.

RÂMNITOR, -OARE adj. v. râvnitor.

răhnitor, ~oare a vz râvnitor

rămnitor, ~oare a vz râvnitor

răvnitor, ~oare a vz râvnitor

răvnitoriu, ~oare a vz râvnitor

râhnitor, ~oare smf vz râvnitor

râmnitor, ~oare smf vz râvnitor

râvnitoriu, ~oare a vz râvnitor

revnitor, ~oare a vz râvnitor

revnitoriu, ~oare a vz râvnitor

RÎVNITOR, -OARE, rivnitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care tinde spre cineva sau ceva, care este plin de rîvnă; însuflețit de o dorință, zelos. Îndeletnicirile frumoase... aveau mulți rîvnitori. GALACTION, O. I 212. Rîvnitori să-i păstreze chipul... iscodiră meșteșugul zugrăvirii. CONACHI, P. 301. – Variantă: rîmnitor, -oare (ȘEZ. VI 95) adj.

rîvnitór, -oáre adj. și s. Zelos, harnic. Invidios.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

râvnitor adj. m., pl. râvnitori; f. sg. și pl. râvnitoare

râvnitor adj. m., pl. râvnitori; f. sg. și pl. râvnitoare

râvnitor adj. m., pl. râvnitori; f. sg. și pl. râvnitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RÂVNITOR adj., s. 1. adj. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, jinduitor, (fig.) înfometat, însetat, lacom, setos. (~ de senzații tari.) 2. adj., s. amator, doritor, dornic, iubitor, pofticios, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreț, poftos, pohtaci, (înv.) libovnic, râvnaci. (~ de petreceri.)

RÂVNITOR adj. v. activ, credincios, cucernic, cuvios, evlavios, gelos, harnic, invidios, muncitor, neobosit, neostenit, pios, pizmaș, pizmuitor, preacredincios, ranchiunos, religios, silitor, sârguincios, sârguitor, smerit, vrednic, zelos.

RÎVNITOR adj., s. 1. adj. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, jinduitor, (fig.) înfometat, însetat, lacom, setos. (~ de senzații tari.) 2. adj., s. amator, doritor, dornic, iubitor, pofticios, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreț, poftos, pohtaci, (înv.) libovnic, rîvnaci. (~ de petreceri.)

rîvnitor adj. v. ACTIV. CREDINCIOS. CUCERNIC. CUVIOS. EVLAVIOS. GELOS. HARNIC. INVIDIOS. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PIOS. PIZMAȘ. PIZMUITOR. PREACREDINCIOS. RANCHIUNOS. RELIGIOS. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. SMERIT. VREDNIC. ZELOS.

Intrare: râvnitor
râvnitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râvnitor
  • râvnitorul
  • râvnitoru‑
  • râvnitoare
  • râvnitoarea
plural
  • râvnitori
  • râvnitorii
  • râvnitoare
  • râvnitoarele
genitiv-dativ singular
  • râvnitor
  • râvnitorului
  • râvnitoare
  • râvnitoarei
plural
  • râvnitori
  • râvnitorilor
  • râvnitoare
  • râvnitoarelor
vocativ singular
plural
râmnitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râmnitor
  • râmnitorul
  • râmnitoru‑
  • râmnitoare
  • râmnitoarea
plural
  • râmnitori
  • râmnitorii
  • râmnitoare
  • râmnitoarele
genitiv-dativ singular
  • râmnitor
  • râmnitorului
  • râmnitoare
  • râmnitoarei
plural
  • râmnitori
  • râmnitorilor
  • râmnitoare
  • râmnitoarelor
vocativ singular
plural
revnitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
râvnitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
revnitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
râhnitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răvnitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răvnitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rămnitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

râvnitor, râvnitoareadjectiv

  • 1. Care tinde spre cineva sau spre ceva, care este plin de râvnă; însuflețit de o dorință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: zelos
    • format_quote Îndeletnicirile frumoase... aveau mulți rîvnitori. GALACTION, O. I 212. DLRLC
    • format_quote Rîvnitori să-i păstreze chipul... iscodiră meșteșugul zugrăvirii. CONACHI, P. 301. DLRLC
etimologie:
  • Râvni + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.