2 intrări
38 de definiții
din care- explicative (27)
- morfologice (5)
- relaționale (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
râvnire sf [At: CORESI, EV. 47 / V: (înv) răv~, rev~, (reg) râmn~, rămn~ / Pl: ~ri / E: râvni] 1 Dorință (2). 2 (Înv) Credință (3). 3 (Înv) Patimă. 4 (Înv) Invidie. 5 (Înv) Mânie. 6 Pedeapsă.
râvnire f. aspirațiune: o prostatică râvnire la mărire! OD.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RÂMNI vb. IV v. râvni.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RÂMNI vb. IV v. râvni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
RÂVNI, râvnesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima, a jindui să ajungă la ceva, să posede ceva; a aspira, a năzui. ♦ A dori să-și însușească un lucru străin; a invidia. 2. Refl. (Rar) A se înflăcăra pentru cineva sau ceva. [Var.: (reg.) râmni vb. IV] – Din sl. rĭvĭnovati.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RÂVNI, râvnesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima, a jindui să ajungă la ceva, să posede ceva; a aspira, a năzui. ♦ A dori să-și însușească un lucru străin; a invidia. 2. Refl. (Rar) A se înflăcăra pentru cineva sau ceva. [Var.: (reg.) râmni vb. IV] – Din sl. rĭvĭnovati.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
răhni2 v vz râvni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rămni v vz râvni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rămnire sf vz râvnire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răvni v vz râvni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răvnire sf vz râvnire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râhni v vz râvni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râmni sn vz râvni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râmnire sf vz râvnire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râvni vti [At: PSALT. 66 / V: (îrg) râhni, râmni, răvni, (înv) revni, răhni, (reg) rămni / Pzi: ~nesc / E: vsl рьвьновати] 1-2 (Udp „la”) A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima să posezi sau să realizezi ceva Si: a aspira (5), a jindui, a năzui. 3-4 A jindui, a dori să-ți însușești un lucru care aparține altuia. 6 (Îrg; adesea construit cu dativul) A privi cu invidie pe cineva, (dorind să fii asemenea lui). 7-8 A pizmui pe cineva Si: a dușmăni (1-2). 9-10 (Înv) A se supăra. 12 (În descântece) A fermeca (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
revni v vz râvni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
revnire sf vz râvnire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RÎMNI vb. IV v. rîvni.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RÎVNI, rîvnesc, vb. IV. 1. Intranz. A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima să ajungi la ceva, să posezi ceva; a aspira, a năzui, a jindui. Să mănînc și să dorm, – la altceva nu mai rîvneam pe lumea asta. SADOVEANU, O. I 353. O fi rîvnit și el, dar niciodată nu mi s-a plîns. DELAVRANCEA, O. II 129. Am fost om sărac... nu rîvneam la bogăție. SLAVICI, O. I 380. ◊ Tranz. Generații după generații au rîvnit tihna și pacea fără să le aibă. SADOVEANU, E. 217. [Titu Herdelea] avu o clipă de decepție. Altceva rîvnise dînsul. REBREANU, R. I 180. Adevăru-ntreg să aflu este ținta ce rîvnesc. MACEDONSKI, O. I 271. ♦ A invidia ceea ce posedă altul, a dori să-ți însușești un lucru deposedînd pe altul. Nu se cade să rîvnești la moșia omului care-o muncește. REBREANU, R. II 91. Ăștia... n-au rîvnit la ale altuia și n-au zavistiit și n-au furat. DELAVRANCEA, H. T. 8. ♦ Tranz. (Neobișnuit, cu privire la persoane) A invidia, a pizmui. Toți mă rîvnesc, Și ca de-un drac toți se feresc, Că-s subprefect de un ocol Și-n țara mea joc mare rol! ALECSANDRI, T. I 258. 2. Refl. (Rar) A se înflăcăra pentru cineva sau ceva. Se rîvniră de frumusețea lor. RETEGANUL, P. II 34. – Variantă: rîmni (ISPIRESCU, L. 386) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A RÂVNI ~esc 1. tranz. A dori ceva cu ardoare; a jindui; a pofti. 2. intranz. A dori acapararea unor bunuri străine; a jindui. /<sl. rivinovati
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂHNI vb. v. rîvni.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RÎMNI vb. v. rîvni.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RÎVNI vb. (Mold., ȚR) 1. A invidia. A: Toți munții aceștia vor răhni Sionul. DOSOFTEI, PS. Aflînd acolo o peșteră, lăcui călugăreaste, căruia mulți răhnind năzuiră la acea peșteră. DOSOFTEI, VS. B: Patriarșii rîvnind pre Iosif îl vîndură la Eghipel. NT 1703, 99v; cf. NEAGOE; MINEIUL (1776). ♦ A dușmăni. A: Unul altuia rîvneaște unul altuia prepune. VARLAAM. B: Ei m-au râvnit pre mine nu ca pre D[u]mn[e]zău ... și eu voiu râvni pre ei. BIBLIA (1688). 2. A se supăra, a se mîhni, a se amârî. A: Iuda ..., deaca vădzu pre Maria că varsă mirul..., rîvni întru sine și dzise: „Pentru ce nu vîndut acesta mir?” VARLAAM. Să răvni la s[u]fl[e]t de jealea lor. DOSOFTEI, VS. B: Vădzu D[o]mnul și răvni și să scîrbi pentru urgiia fiilor lor. R. GRECEANU. Variante: răhni (DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, VS). Etimologie: sl. rĭvĭnovati. Vezi și rîvnire. Cf. alenui, bănui2 (2), zavistui.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RÎVNIRE s. f. (ȚR) Dușmănie, ură. Și văzînd jidovii gloatele să împlură de rîvnire. NT 1703, 107r. Etimologie: rîvni. Vezi și rîvni. Cf. alean (2), alenie, alenșig (2), b ă s ă u (2), m ă r a z, z a v i s t i e.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râmnì v. V. râvnì.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
râvnì v. a dori ceva cu înfocare: Despot râvnește a mea putere AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
revnésc, V. rîvnesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rîmnésc, V. rîvnesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rîvnésc v. tr. (vsl. rivĭnovati, a se întrece, sîrb. rvniti se, a lupta, rus. revnovátĭ, a rîvni, a dori mult). Doresc cu înfocare, invidiez: a rivni fericirea cuĭva. Aspir, năzuĭesc: atîta maĭ rîvnesc. V. intr. Devin zelos (Vechĭ): a rîvni legiĭ (a lupta p. aplicarea eĭ). Invidiez: a rîvni la fericirea cuĭva. A rîvni cuĭva (Vechĭ), a te sili să-l imitezĭ. – Vechĭ și pop. rîhn-, rîmn-. În Ps. S. și revn-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
râvni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. râvnesc, 3 sg. râvnește, imperf. 1 râvneam; conj. prez. 1 sg. să râvnesc, 3 să râvnească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
râvni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. râvnesc, imperf. 3 sg. râvnea; conj. prez. 3 să râvnească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
râvni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. râvnesc, imperf. 3 sg. râvnea; conj. prez. 3 sg. și pl. râvnească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rîvni
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
râvnesc, -neam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RÂVNIRE s. v. aspirație, chef, ciudă, credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, dispoziție, dor, dorință, evlavie, gelozie, gust, invidie, năzuință, necaz, pică, pietate, pioșenie, piozitate, pizmă, plac, plăcere, poftă, pornire, ranchiună, religiozitate, râvnă, smerenie, tendință, vis, voie, voință, vrere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RÂVNI vb. v. amărî, descânta, face, fermeca, indispune, invidia, îndurera, întrista, meni, mâhni, necăji, pizmui, supăra, ursi, vrăji.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RÂVNI vb. 1. v. jindui. 2. v. ahtia. 3. v. dori. 4. a jindui, a tânji. (~ după un alt mod de viață.) 5. v. lăcomi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RÎVNI vb. 1. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) 2. a se ahtia, a dori, a jindui. (~ după...) 3. a dori, a jindui, a pofti, a voi, a vrea, (înv.) a deșidera, a iubi, a jelui, a poftisi. (De multă vreme ~ să...) 4. a jindui, a tînji. (~ după un alt mod de viață.) 5. a jindui, a se lăcomi, (înv.) a zavistui. (~ la bunul altuia.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rîvni vb. v. AMĂRÎ. DESCÎNTA. FACE. FERMECA. INDISPUNE. INVIDIA. ÎNDURERA. ÎNTRISTA. MENI. MÎHNI. NECĂJI. PIZMUI. SUPĂRA. URSI. VRĂJI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rîvnire s. v. ASPIRAȚIE. CHEF. CIUDĂ. CREDINȚĂ. CUCERNICIE. CUVIOȘENIE. CUVIOȘIE. DISPOZIȚIE. DOR. DORINȚĂ. EVLAVIE. GELOZIE. GUST. INVIDIE. NĂZUINȚĂ. NECAZ. PICĂ. PIETATE. PIOȘENIE. PIOZITATE. PIZMĂ. PLAC. PLĂCERE. POFTĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. RELIGIOZITATE. RÎVNĂ. SMERENIE. TENDINȚĂ. VIS. VOIE. VOINȚĂ. VRERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
râvni, râvnescverb
- 1. A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima, a jindui să ajungă la ceva, să posede ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Să mănînc și să dorm, – la altceva nu mai rîvneam pe lumea asta. SADOVEANU, O. I 353. DLRLC
- O fi rîvnit și el, dar niciodată nu mi s-a plîns. DELAVRANCEA, O. II 129. DLRLC
- Am fost om sărac... nu rîvneam la bogăție. SLAVICI, O. I 380. DLRLC
- Generații după generații au rîvnit tihna și pacea fără să le aibă. SADOVEANU, E. 217. DLRLC
- [Titu Herdelea] avu o clipă de decepție. Altceva rîvnise dînsul. REBREANU, R. I 180. DLRLC
- Adevăru-ntreg să aflu este ținta ce rîvnesc. MACEDONSKI, O. I 271. DLRLC
- 1.1. A dori să-și însușească un lucru străin. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: invidia
- Nu se cade să rîvnești la moșia omului care-o muncește. REBREANU, R. II 91. DLRLC
- Ăștia... n-au rîvnit la ale altuia și n-au zavistiit și n-au furat. DELAVRANCEA, H. T. 8. DLRLC
-
-
- Toți mă rîvnesc, Și ca de-un drac toți se feresc, Că-s subprefect de un ocol Și-n țara mea joc mare rol! ALECSANDRI, T. I 258. DLRLC
-
-
- 2. A se înflăcăra pentru cineva sau ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se rîvniră de frumusețea lor. RETEGANUL, P. II 34. DLRLC
-
etimologie:
- rĭvĭnovati DEX '98 DEX '09