6 intrări

88 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÂURI vb. IV v. râura.

râurì v. 1. a curge ca un râu: râură oștirea ca trâmbe pe luncă BOL.: 2. a undula: păru’i blond pe umeri cade râurind BOL.

RÂU, râuri, s. n. 1. Apă curgătoare (permanentă) formată din unirea mai multor pâraie și care se varsă într-un fluviu, în alt râu, într-un lac etc. 2. P. anal. Cantitate mare de lichid care curge; torent, val. ♦ Fig. Șir, coloană, mulțime de oameni în mers. ◊ Expr. Râuri-râuri = în număr mare, fără sfârșit; potop. 3. (La pl.) Cusătură în linii șerpuitoare, care împodobește mânecile, de la altiță la manșetă, și piepții cămășilor de la costumul național. – Lat. rivus.

RÂU, râuri, s. n. 1. Apă curgătoare (permanentă) formată din unirea mai multor pâraie și care se varsă într-un fluviu, în alt râu, într-un lac etc. 2. P. anal. Cantitate mare de lichid care curge; torent, val. ♦ Fig. Șir, coloană, mulțime de oameni în mers. ◊ Expr. Râuri-râuri = în număr mare, fără sfârșit; potop. 3. (La pl.) Cusătură în linii șerpuitoare, care împodobește mânecile, de la altiță la manșetă, și piepții cămășilor de la costumul național. – Lat. rivus.

RÂURA, pers. 3 râurează,[1] vb. I. 1. Intranz. A curge ca un râu (1). ♦ Fig. (Despre păr) A cădea în jos[2] (pe spate); a undui. 2. Tranz. (Rar; despre râuri) A străbate un loc (alimentându-l cu apă). 3. Tranz. A împodobi o ie, o cămașă etc. cu râuri (3). [Pr.: râ-u-.Var. (înv.) râuri vb. IV] – Din râu.

  1. Cînd un verb specifică doar conjugări pentru pers. 3, înseamnă că dicționarul îl consideră unipersonal. Totuși, sensul (3) este personal. — cata
  2. Formulare pleonastică. — gall

ROURA, pers. 3 rourează, vb. I. 1. Intranz. A cădea rouă. 2. Tranz. și refl. A (se) umezi, a (se) acoperi cu stropi ca de rouă. [Pr.: ro-u-] – Lat. rorare (după rouă).

ROURA, pers. 3 rourează, vb. I. 1. Intranz. A cădea rouă. 2. Tranz. și refl. A (se) umezi, a (se) acoperi cu stropi ca de rouă. [Pr.: ro-u-] – Lat. rorare (după rouă).

râu sn [At: PSALT. HUR. 53r/22 / V: (îng) riu, (reg) răură / S și: reu / Pl: ~uri, (înv) ~re / E: ml rivus] 1 Apă curgătoare mare (navigabilă), formată din unirea mai multor pâraie, și care se varsă într-un fluviu, în alt râu, într-un lac sau într-o mare. 2 (Înv) Izvor. 3 (Înv) Șuvoi de apă Si: puhoi, torent. 4 (Îlav) Râuri-râuri în număr mare. 5 (Mpl) Element decorativ în costumul popular românesc, cusut în rânduri verticale pe ii, cămăși, cojoace.

râura1 vti [At: MAIOR, IST. 70/9 / P: râ-u~ / V: (înv) rău~, răora, râuri (S: riuri) / S și: riura / Pzi 3: ~rează, râură / E: râuri (pll râu)] 1-2 (D. râuri, ape) A curge (4). 3-4 A da naștere. 5-6 (Înv; subiectul indică un râu) A străbate un loc (alimentându-l cu apă). 7-8 (Rar) A împodobi o ie, o cămașă etc. cu râuri (5).

roura [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 94v/11 / P: ro-u-ra, (pop) rou-ra / V: (îvp) rău~, (îrg) răora, (înv) roora, râuri, raora, răora, râu~, roăra, ruăra, ruora, ruăra (Pzi: ruțâr) / Pzi: ~rez / E: ml rorare] 1 vi A cădea rouă (1). 2 vi A se acoperi cu rouă (1) Si: a se umezi. 3-4 vrt{a) A (se) stropi cu picături (ca) de rouă (1) Si: a (se) umezi, a {se) uda. 5-6 vtr (Înv; fig) A (se) înviora. 7-8 vtr (Înv; fig) A (se) liniști. 9 vi (Îvp) A cădea o ploaie măruntă și de scurtă durată Si: a bura, a burnița. 11 vtr A (se) stropi cu picături mărunte de ploaie 12-13 vit (Îvp) A picura sau a face să picure, să curgă. 14 vt A lăsa să cadă picătură cu picătură.

RÂURA, pers. 3 râurează, vb. I. 1. Intranz. A curge ca un râu (1). ♦ Fig. (Despre păr) A cădea în jos (pe spate); a undui. 2. Tranz. (Rar; despre râuri) A străbate un loc (alimentându-l cu apă). 3. Tranz. A împodobi o ie, o cămașă etc. cu râuri (3). [Pr.: râ-u-.Var. (înv.) râuri vb. IV] – Din râu.

RÎU, rîuri, s. n. 1. Apă curgătoare mare (uneori navigabilă) care se formează din unirea mai multor pîraie și care se varsă într-un fluviu sau în alt rîu. Dăm de o vînă liniștită de apă, care se desprinde din rîu, se abate îmbrățișînd un cot de luncă. SADOVEANU, O. VII 338. Cu cofița pe-ndelete Vin neveste de la rîu. COȘBUC, P. I 47. Rîul adapă cîmpul ce roua smălțează; Răcoarea dă viață și stelile albesc. HELIADE, O. I 183. ◊ (În metafore și comparații) Pe umeri pletele-i curg rîu, Mlădie ca un spic de grîu, Cu șorțul negru prins în brîu... COȘBUC, P. I 118. 2. Cantitate mare de lichid care curge; torent, val. (Prin exagerare) Iar la ospăț! Un rîu de vin! COȘBUC, P. I 57. Mult, măicuță, te-am rugat, Rîu de lacrimi am vărsat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 174. ◊ Fig. Din sufletu-ți rece tu fă o grădină, Cu rîuri de cînturi, cu flori de lumină. EMINESCU, O. IV 11. Printre rîuri de lumină și ogoare de senin, Unde lacrimile seacă, unde nu răsare chin. BELDICEANU, P. 125. Zbor caii lăsînd rîuri de foc în urma lor. ALECSANDRI, P. A. 183. ♦ Șir, coloană, mulțime de oameni în mers. Ieși în uliță și se cufundă și el în rîul de trupuri. DUMITRIU, B. F. 108. Pe toate podurile, pe toate ulițele, rîuri de bărbați, femei și copii se îndreaptă spre locul de adunare. CAMIL PETRESCU, O. II 350. ◊ Expr. Rîuri-rîuri = în număr mare, fără sfîrșit; potop. [Neamurile] se mișcară rîuri-rîuri, Ori din codri răscolite, ori stîrnite din pustiuri. EMINESCU, O. I 146. 3. (La pl.) Cusătură în linii șerpuitoare, făcută cu arnici sau cu mătase la mînecile și la pieptul iilor. Avea o cămașă albă ca zăpada, de inișor, cu rîuri de mătase albăstrie și bete cu mărgele. CAMIL PETRESCU, O. I 94.

RÎURA, pers.3 rîurează și rîură, vb. I. 1. Intranz. A curge ca un rîu. Insultele nu-l pleacă [pe poet], să rîure potop. MACEDONSKI, O. I 109. ♦ Fig. A cădea în unde, a undui. P-un nor de aur lunecînd, A zînelor crăiasă Venea cu părul rîurînd, Rîu galben de mătasă. COȘBUC, P. I 66. Era palidă; părul ei cel frumos se desfăcuse și rîura plin de apă pe umerii săi. BOLINTINEANU, O. 427. 2. Tranz. (Rar; despre rîuri) A străbate un loc (alimentîndu-l cu apă). Marginea rîului... care rîurează aici un grup de sate. I. IONESCU, D. 336. ◊ (Poetic) De mult ce plîngi și te frămînți în spumă, Mi-e fața-n veci de lacrămi rîurată. CERNA, P. 94. – Variantă: rîuri (BOLINTINEANU, O. 53) vb. IV.

ROURA, pers. 3 rourează, vb. I. 1. Intranz. A cădea rouă. 2. Tranz. Fig. A stropi, a umezi, a acoperi cu stropi ca de rouă. [Cugetările] dulci și duioase... fac uneori ca o lacrimă de dor și de îndurare să-i roureze geana. ODOBESCU, S. III 51. Gălbinarea firească a lui Ipolit se făcuse mai grozavă la lumina făcliilor de ceară, și sudoarea roura melancolica lui frunte. NEGRUZZI, S. I 53. ◊ Refl. Este oare de milă sau de mîndrie lacrima cu care tot ochiul se rourează, urmînd cu gîndul în cale pe viteazul dorobanț romîn? ODOBESCU, S. II 530.

RÂU ~ri n. 1) Apă curgătoare mare care se varsă într-un fluviu sau într-o mare. Răutul este un ~ mic. 2) fig. Lichid care curge din abundență. 3) fig. Coloană de oameni care merg într-o direcție. 4) la pl. fig. Broderie decorativă în linii șerpuitoare pe altița și pe pieptul iilor. /<lat. rivus

A RÂURA pers. 3 ~ea intranz. rar 1) A curge fără încetare și din abundență, ca un râu. 2) fig. A se asemăna cu valurile unui râu. /Din râu

A ROURA ~ează 1. intranz. A cădea rouă. 2. tranz. A face să se roureze. /<lat. rorare

A SE ROURA pers. 3 se ~ea intranz. A se acoperi cu stropi ca de rouă. /<lat. rorare

râu n. 1. curs de apă ce se varsă într’un fluviu sau într’alt râu; 2. fig. torent: râuri de cântări EM. un râu falnic de lumină se revarsă peste munte AL.; 3. pl. flori cusute (în linii șerpuitoare) pe iile țărancelor. [Lat. RIVUS],

Râul-Doamnei m. 1. afluent de-a stânga Argeșului, udă județul Muscel; 2. plasă în jud. Muscel.

Râul-Vadului m. 1. afluent de-a dreapta Oltului, pe la fostul hotar; 2. trecătoare numită obișnuit Câineni.

rourà v. 1. a cădea rouă; 2. fig. a pica, a uda cu picături: din ochii ei rourează lacrimi. [Lat. RORARE].

rîŭ și (vechĭ) riŭ n., pl. urĭ (lat. rîvus, pop. rius, it. sp. pg. rio, pv. vfr. riu). Curs de apă maĭ mare de cît pîrău, fluviu: rîu Siret, rîu Dunărea. (În geografie se zice riŭ apeĭ care se varsă într’un fluviu și fluviŭ celeĭ ce se varsă în mare). Fig. Mare cantitate: rîŭ de lacrămĭ. Pl. Ornamentele iilor țărăneștĭ.

rîuréz și -résc v. intr. (d. rîŭ). Curg mult ca rîu: oastea rîura de pe deal, lacrămile-ĭ rîuraŭ pe obraz.

roureáză v. impers. (d. roŭă, lat. rorare). Pică roŭă. Ploŭă puțin, burează: n’a ploŭat, ci numaĭ a rourat. Fig. Din ochiĭ eĭ rourează lacrămĭ. – Și înr-. Vechĭ a răura, răora, roora, ruora, ruăra (eŭ ruăr). Cp. cu bour, nour.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

piatră de râu (desp. pia-tră) s. f. + prep. + s. n.

râu s. n., art. râul; pl. râuri

+râura2 (a ~) (a împodobi cu râuri) (rar) (desp. râ-u-) vb., ind. prez. 1 sg. râurez, 3 râurea; conj. prez. 1 sg. să râurez, 3 să râureze

râura1 (a ~) (a curge, a undui) (rar) (desp. râ-u-) vb., ind. prez. 3 râurea, imperf. 3 pl. râureau; conj. prez. 3 să râureze

roura (a ~) (desp. ro-u-) vb., ind. prez. 3 rourea, imperf. 3 pl. rourau; conj. prez. 3 să roureze

scoică-de-râu (specie de scoici) s. f., g.-d. art. scoicii-de-râu; pl. scoici-de-râu

piatră de râu (pia-tră) s. f. + prep. + s. n.

râu s. n., art. râul; pl. râuri

râura (a ~) (rar) (râ-u-) vb., ind. prez. 3 râurea

roura (a ~) (ro-u-) vb., ind. prez. 3 rourea

scoică-de-râu (specie de scoici) s. f., g.-d. art. scoicii-de-râu; pl. scoici-de-râu

râu s. n., art. râul; pl. râuri

râura vb. (sil. râ-u-), ind. prez. 3 sg. râurea

roura vb. (sil. ro-u-), ind. prez. 3 sg. rourea

scoică de râu s. f. + prep. + s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLOIER DE RÂU s. v. prundăraș.

RÂU s. 1. (GEOGR.) apă. (Jiul este un ~ care străbate Oltenia.) 2. v. puhoi.

ROURA vb. v. bura, burnița, pica, picura, țârcâi, țârâi, uda, umezi.

ROURA vb. a se înroura. (Iarba s-a ~.)

RÎU s. 1. (GEOGR.) apă. (Jiul este un ~ care străbate Oltenia.) 2. puhoi, șiroi, șuvoi, torent. (Un ~ de vin.)

ROURA vb. a se înroura. (Iarba s-a ~.)

roura vb. v. BURA. BURNIȚA. PICA. PICURA. ȚÎRCÎI. ȚÎRÎI. UDA. UMEZI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rîu (-uri), s. n.1. Apă curgătoare mare. – 2. Feston, broderie, cusătură verticală. – Mr. arîu, megl. rou. Lat. rivus, rius (Pușcariu 1469; REW 7341; Bărbulescu, Arhiva, XXXVII, 245); cf. it., sp., port. rio (logud. riu, campan. arriu), prov., cat. riu.Der. rîurean, adj. (riveran); rîura, vb. (a undui; a coase rîuri); rîuri, vb. (a undui, a curge, a forma un rîu); înrîuri, vb. (a influența, a avea influență), format prin traducerea fr. influer, cf. germ. Einfluss.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

râuri de pietre (pl.), → periglaciar.

roura, vb. intranz. – v. răora („a stropi cu apă tarlaua”).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CANADIAN RIVER [kaneídiən rívə], rîu în partea central-sudică a S.U.A., afl. dr. al rîului Arkansas; 1.458 km. Izv. din culmea Sangre de Cristo (M-ții Stîncoși) și străbate Pod. Llano Estacado. Trece prin Oklahoma City. Irigații și hidroenergie.

GURA RÂULUI, com. în jud. Sibiu, pe Cibin; 3.641 loc. (1995). Hidrocentrală (3,7 MW) dată în folosință în 1981. Colecție de icoane pe sticlă, ceramică, țesături, piese de port popular etc. Biserica Cuvioasa Paraschiva (sec. 18-19) în satul Gura Râului.

RÂU DE MOARĂ, com. în jud. Hunedoara, situată în S depr. Hațeg, la poalele N ale m-ților Retezat, pe cursul superior al râului Râu Mare; 3.409 loc. (2005). Expl. de granit. Hidrocentrale în satele Ostrovu Moc (15,9 MW, intrată în funcțiune în 1986), Clopotiva (14 MW, 1987) și Ostrov (15,9 MW, 1988). În satul R. de M., atestat documentar în 1359, se află ruinele Curții cnejilor Cânde (sec. 15), iar în satul Suseni, menționat documentar în 1439, ruinele cetății Colț (sau Cetatea Colțului), construită de cnejii Cânde pe un pinten stâncos din m-ții Retezat. A fost una dintre cele mai puternice cetăți cneziale din Transilvania, Biserica Pogorârea Duhului Sfânt (sec. 14), în satul Ostrov, și bisericile Cuvioasa Parascheva (1700) și Sf. Ioan Botezătorul (1768), în satul Clopotiva. Acces spre rezervațiile Gemenele (din Parcul Național Retezat) și spre calcarele de la Fața Fetei (cu planta endemică Centaurea pseudophrygia ssp. retezatensis).

RÂU MARE, râu, afl. stg. al Streiului în depr. Hațeg; 62 km. R.M. se formează prin unirea (în cadrul bazinetului Gura Apelor) Râului Șeș (care izv. din masivul Godeanu) cu râul Lăpușnicu Mare (izv. din m-ții Retezat, de sub vf. Peleaga). Pe cursul superior, în bazinetul Gura apelor, s-a construit (1980-1986) cel mai mare baraj de pe râurilor interioare ale țării (barajul „Gura Apelor”), cu o înălțime de 174 m, o lățime max. (la bază) de 570 m și o lungime (la coronament) de 480 m. Lacul de acumulare din spatele acestui baraj are o capacitate de 225 mil. m3 de apă, constituind sursa de alimentare și punere în mișcare a turbinelor hidrocentralei Retezat (335 MW), dată în funcțiune în 1986. În aval de această hidrocentrală, pe R.M. au mai fost construite și date în exploatare încă zece hidrocentrale: Ostrovu Mic (15,9 MW, 1986), Clopotiva (14 MW, 1987), Ostrov (15,9 MW, 1988), Cârnești I (15,9 MW, 1988), Cârnești II (11,5 MW, 1988), Păclișa (15,9 MW, 1988), Totești I (15,9 MW, 1988), Totești II (15,9 MW, 1989), Hațeg (15,9 MW, 1990) și Sântămăria-Orlea (11,5 MW, 1991).

RÂU NEGRU, râu, afl. stg. al Oltului în aval de com. Chichiș (jud. Covasna); 97 km. Izv. de pe versantul de S al m-ților Nemira, de sub vf. Șandru Mare, de la 1.280 m alt., curge mai întâi pe direcție N-S, iar în arealul com. Lemnia (jud. Covasna), pătrunde în depr. Târgu Secuiesc, pe care o drenează pe direcția NE-SV, în cadrul căreia meandrează puternic, având numeroase despletiri ale cursului său. În cursul inf. străbate o zonă mlăștinoasă și arealul cu dune de nisip de la Reci. Afl. pr.: Estelnic, Cașin, Mărcușa, Zăbala, Covasna, Tărlung.

RÂU TÂRGULUI, râu, afl. stg. al Râului Doamnei, în amonte de Mărăcineni; 67 km. Izv. din m-ții Iezer, de sub vf. Păpușa, de la 2.050 m alt., străbate zona montană pe direcție N-S, pe o pantă medie de 50‰, la Câmpulung pătrunde în zona Muscelelor Argeșului, iar în aval de Mihăiești drenează partea de V a piem. Cândești, separând-o de dealurile Argeșului. În cursul superior, în satele Lerești și Voinești au fost construite și date în folosință (1987) câte o hidrocentrală cu puteri instalate de 19 MW și, respectiv, 5,2 MW.

RÂUL CÂINELUI, râu, afl. stg. al Vedei, pe terit. com. Buzescu (jud. Teleorman); 84 km. Izv. din N. C. Găvanu-Burdea, din arealul com. Siliștea Nouă.

RÂUL DOAMNEI, râu, afl. stg. al Argeșului la Pitești; 98 km. R.D. își formează cursul prin confl. a două pâraie (Valea Rea, 20 km, considerat izv. pr., și Zârna, 17 km) care au obârșia în două lacuri glaciare (Viștea și, respectiv, Zârna) aflate aproximativ la aceeași altitudine (2.190 m) pe versantul de S al m-ților Făgăraș. După un curs vijelios în sectorul montan (panta medie este de 40‰), străbate muscelele și dealurile Argeșului, unde panta de curgere este de 4-8‰. Apele cursului său superior sunt parțial captate și conduse printr-un tunel de aducțiune în lacul de acumulare Vidraru. Afl. pr.: Cernat, Râul Târgului.

RÂUL SADULUI, com. în jud. Sibiu, situată la poalele N ale m-ților Lotrului și cele E ale m-ților Cindrel, pe cursul mijlociu al râului Sadu; 620 loc. (2005). Hidrocentrala Sadu V (27,4 MW) dată în funcțiune în 1955. Expl. și prelucr. lemnului (cherestea).

HIPPOPHAE L., CĂTINA ALBĂ, CĂTINA DE RÎU, fam. Elaeagnaceae. Gen originar din Asia și Europa, 2 specii, plante dioice. Flori mici, nesemnificative, perigonul cu 2 foliole, 4 stamine. Frunze înguste.

Claudite iam rivos... (lat. „Închideți rîurile...”) – Sînt cuvintele cu care începe ultimul vers al unui poem pastoral al lui Vergiliu (Egloge, III-111). Versul, în întregimea lui, sună astfel: Claudite iam rivos, pueri; sat prata biberunt („Închideți – adică stăviliți – rîurile, copii; cîmpiile au băut de ajuns!”). Dar în verbire sau în scris, ca expresie, se citează numai primele trei cuvinte, în sensul de: „Ajunge! Gata! Să terminăm!”, și se folosesc spre a cere să se pună capăt unei prea lungi discuții, polemici, campanii, sau unui șir nesfîrșit de citate, de extrase etc. LIT.

Intrare: piatră de râu
  • silabație: pia-tră info
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piatră de râu
  • piatra de râu
plural
genitiv-dativ singular
  • pietre de râu
  • pietrei de râu
plural
vocativ singular
plural
Intrare: râu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râu
  • râul
  • râu‑
plural
  • râuri
  • râurile
genitiv-dativ singular
  • râu
  • râului
plural
  • râuri
  • râurilor
vocativ singular
plural
răură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
riu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Râul-Doamnei
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Râul-Doamnei
plural
genitiv-dativ singular
  • Râului-Doamnei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: râura
  • silabație: râ-u-ra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râura
  • râurare
  • râurat
  • râuratu‑
  • râurând
  • râurându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • râurea
(să)
  • râureze
  • râura
  • râură
  • râurase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • râurea
(să)
  • râureze
  • râurau
  • râura
  • râuraseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râuri
  • râurire
  • râurit
  • râuritu‑
  • râurind
  • râurindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • râurește
(să)
  • râurească
  • râurea
  • râuri
  • râurise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • râuresc
(să)
  • râurească
  • râureau
  • râuri
  • râuriseră
Intrare: roura
  • silabație: ro-u-ra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • roura
  • rourare
  • rourat
  • rouratu‑
  • rourând
  • rourându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • rourea
(să)
  • roureze
  • roura
  • roură
  • rourase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • rourea
(să)
  • roureze
  • rourau
  • roura
  • rouraseră
raora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ruora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ruăra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ruâra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
roora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
roara
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
râora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râuri
  • râurire
  • râurit
  • râuritu‑
  • râurind
  • râurindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • râurește
(să)
  • râurească
  • râurea
  • râuri
  • râurise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • râuresc
(să)
  • râurească
  • râureau
  • râuri
  • râuriseră
Intrare: scoică-de-râu
scoică-de-râu substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scoică-de-râu
  • scoica-de-râu
plural
  • scoici-de-râu
  • scoicile-de-râu
genitiv-dativ singular
  • scoici-de-râu
  • scoicii-de-râu
plural
  • scoici-de-râu
  • scoicilor-de-râu
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

râu, râurisubstantiv neutru

  • 1. Apă curgătoare (permanentă) formată din unirea mai multor pâraie și care se varsă într-un fluviu, în alt râu, într-un lac etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: râuleț
    • format_quote Dăm de o vînă liniștită de apă, care se desprinde din rîu, se abate îmbrățișînd un cot de luncă. SADOVEANU, O. VII 338. DLRLC
    • format_quote Cu cofița pe-ndelete Vin neveste de la rîu. COȘBUC, P. I 47. DLRLC
    • format_quote Rîul adapă cîmpul ce roua smălțează; Răcoarea dă viață și stelile albesc. HELIADE, O. I 183. DLRLC
    • format_quote metaforic în comparații / la comparativ Pe umeri pletele-i curg rîu, Mlădie ca un spic de grîu, Cu șorțul negru prins în brîu... COȘBUC, P. I 118. DLRLC
  • 2. prin analogie Cantitate mare de lichid care curge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: torent val
    • format_quote prin exagerare Iar la ospăț! Un rîu de vin! COȘBUC, P. I 57. DLRLC
    • format_quote prin exagerare Mult, măicuță, te-am rugat, Rîu de lacrimi am vărsat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 174. DLRLC
    • format_quote figurat Din sufletu-ți rece tu fă o grădină, Cu rîuri de cînturi, cu flori de lumină. EMINESCU, O. IV 11. DLRLC
    • format_quote figurat Printre rîuri de lumină și ogoare de senin, Unde lacrimile seacă, unde nu răsare chin. BELDICEANU, P. 125. DLRLC
    • format_quote figurat Zbor caii lăsînd rîuri de foc în urma lor. ALECSANDRI, P. A. 183. DLRLC
    • 2.1. figurat Șir, coloană, mulțime de oameni în mers. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ieși în uliță și se cufundă și el în rîul de trupuri. DUMITRIU, B. F. 108. DLRLC
      • format_quote Pe toate podurile, pe toate ulițele, rîuri de bărbați, femei și copii se îndreaptă spre locul de adunare. CAMIL PETRESCU, O. II 350. DLRLC
      • chat_bubble Râuri-râuri = în număr mare, fără sfârșit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: potop
        • format_quote [Neamurile] se mișcară rîuri-rîuri, Ori din codri răscolite, ori stîrnite din pustiuri. EMINESCU, O. I 146. DLRLC
  • 3. (la) plural Cusătură în linii șerpuitoare, care împodobește mânecile, de la altiță la manșetă, și piepții cămășilor de la costumul național. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Avea o cămașă albă ca zăpada, de inișor, cu rîuri de mătase albăstrie și bete cu mărgele. CAMIL PETRESCU, O. I 94. DLRLC
etimologie:

râuraverb

  • 1. intranzitiv A curge ca un râu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: curge
    • format_quote Insultele nu-l pleacă [pe poet], să rîure potop. MACEDONSKI, O. I 109. DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre păr) A cădea (pe spate). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: undui
      • format_quote P-un nor de aur lunecînd, A zînelor crăiasă Venea cu părul rîurînd, Rîu galben de mătasă. COȘBUC, P. I 66. DLRLC
      • format_quote Era palidă; părul ei cel frumos se desfăcuse și rîura plin de apă pe umerii săi. BOLINTINEANU, O. 427. DLRLC
  • 2. tranzitiv rar (Despre râuri) A străbate un loc (alimentându-l cu apă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Marginea rîului... care rîurează aici un grup de sate. I. IONESCU, D. 336. DLRLC
    • format_quote poetic De mult ce plîngi și te frămînți în spumă, Mi-e fața-n veci de lacrămi rîurată. CERNA, P. 94. DLRLC
  • 3. tranzitiv A împodobi o ie, o cămașă etc. cu râuri. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • râu DEX '98 DEX '09

rouraverb

  • 1. intranzitiv A cădea rouă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) umezi, a (se) acoperi cu stropi ca de rouă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote figurat [Cugetările] dulci și duioase... fac uneori ca o lacrimă de dor și de îndurare să-i roureze geana. ODOBESCU, S. III 51. DLRLC
    • format_quote figurat Gălbinarea firească a lui Ipolit se făcuse mai grozavă la lumina făcliilor de ceară, și sudoarea roura melancolica lui frunte. NEGRUZZI, S. I 53. DLRLC
    • format_quote figurat Este oare de milă sau de mîndrie lacrima cu care tot ochiul se rourează, urmînd cu gîndul în cale pe viteazul dorobanț romîn? ODOBESCU, S. II 530. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic