opțiuni
  • info
12 definiții pentru rândunel

Explicative DEX

RÂNDUNEL, rândunei, s. m. Bărbătușul rândunicii. – Rândun[ea] + suf. -el.

RÂNDUNEL, rândunei, s. m. Bărbătușul rândunicii. – Rândun[ea] + suf. -el.

rândunel [At: ȘĂINEANU / V: (reg) ~urel, ~ner / Pl: ~ei / E: rândunea] 1 sm Masculul rândunicii (1) Si: rândunic, rândunicoi, rândunoi, rândunioc. 2 av (Pe lângă verbul a zbura exprimă ideea de superlativ absolut) Repede (ca rândunica).

RÂNDUNEL ~i m. Bărbătușul rândunicii. /rândun(ea) + suf. ~el

rândunel adv. ca o rândunică: calul rândunel sbura POP.

rânduner sm vz rândunel

rândurel sm vz rândunel

RÎNDUNEL, rîndunei, s. m. Masculul rîndunicii. [Ea] s-a prefăcut în rîndunică și el în rîndunel, și-amîndoi au zburat pe o fereastă. MARIAN, O. II 98. ♦ (Adverbial) Repede (ca rîndunica). Zboară calul rîndunel, Costea tot cu jale-n el. COȘBUC, P. I 132. Calul rîndunel zbura Și în curte că era. ALECSANDRI, P. P. 176.

Ortografice DOOM

rândunel s. m., pl. rândunei, art. rânduneii

rândunel s. m., pl. rândunei, art. rânduneii

rândunel s. m., pl. rândunei, art. rânduneii

Sinonime

RÂNDUNEL s. (ORNIT.) (reg.) rândunic, rândunicoi, rândunoi. (~ul este bărbătușul rândunicii.)

RÎNDUNEL s. (ORNIT.) (reg.) rîndunic, rîndunicoi, rîndunoi. (~ este bărbătușul rîndunicii.)

Intrare: rândunel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rândunel
  • rândunelul
  • rândunelu‑
plural
  • rândunei
  • rânduneii
genitiv-dativ singular
  • rândunel
  • rândunelului
plural
  • rândunei
  • rânduneilor
vocativ singular —
plural —
rânduner
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rândurel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rândunel, rânduneisubstantiv masculin

  • 1. Bărbătușul rândunicii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Ea] s-a prefăcut în rîndunică și el în rîndunel, și-amîndoi au zburat pe o fereastă. MARIAN, O. II 98. DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial Repede (ca rândunica). DLRLC
      sinonime: repede
      • format_quote Zboară calul rîndunel, Costea tot cu jale-n el. COȘBUC, P. I 132. DLRLC
      • format_quote Calul rîndunel zbura Și în curte că era. ALECSANDRI, P. P. 176. DLRLC
etimologie:
  • Rândun[ea] + -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „rândunel” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1