opțiuni

2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rândi vt [At: GL. OLT. / Pzi: ~desc / E: rând] (Reg) A hotărî locul cuvenit cuiva (sau ocupat de cineva) în cadrul unei activități.

rîndésc, V. rînduĭesc.

1) rînduĭésc v. tr. (d. rînd). Orînduĭesc, dispun, fixez, hotărăsc: așa a rînduit Dumnezeŭ. Diretic, pun în ordine, pun la locu lor: a rîndui lucrurile. Numesc într’o funcțiune: l-a rînduit ispravnic (Vechĭ). – În Serbia rîndesc.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rândi, rândesc, vb. IV (reg.) a stabili rândul, ordinea într-o activitate.

Intrare: rândire
rândire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rândire
  • rândirea
plural
  • rândiri
  • rândirile
genitiv-dativ singular
  • rândiri
  • rândirii
plural
  • rândiri
  • rândirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: rândi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rândi
  • rândire
  • rândit
  • rânditu‑
  • rândind
  • rândindu‑
 singular plural
  • rândește
  • rândiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rândesc
 (să)
  • rândesc
  • rândeam
  • rândii
  • rândisem
a II-a (tu)
  • rândești
 (să)
  • rândești
  • rândeai
  • rândiși
  • rândiseși
a III-a (el, ea)
  • rândește
 (să)
  • rândească
  • rândea
  • rândi
  • rândise
plural I (noi)
  • rândim
 (să)
  • rândim
  • rândeam
  • rândirăm
  • rândiserăm
  • rândisem
a II-a (voi)
  • rândiți
 (să)
  • rândiți
  • rândeați
  • rândirăți
  • rândiserăți
  • rândiseți
a III-a (ei, ele)
  • rândesc
 (să)
  • rândească
  • rândeau
  • rândiră
  • rândiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)