8 definiții pentru râncău
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
râncău sm [At: CIHAC, II, 187 / V: ran~, răn~ / Pl: ~ăi / E: ns cf râncă1, râncaci] (Reg) 1 Animal râncaci (1). 2 June de doi ani. 3 Om libidinos.
râncău a. se zice de boul rămas defectuos dela întorsul testiculelor. [Derivat din râncă, părțile genitale ale taurului: origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rancău sm vz râncău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răncău2 sm vz râncău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rîncácĭ și (Ban. Olt.) rînc adj. m. (lat. remicosus, ernios. D. rom. vine rut. ryngać, id.). Răŭ castrat, castrat pe jumătate: cal, boŭ rîncacĭ. – Și rîncăŭ (Mold.) și rîncáș: un rîncaș nebleznic strica liniștea cireziĭ (ziaru Epoca, 5, 97). V. scopit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
râncău adj. m. (reg.; despre boi) bou cu un testicul întors și cu altul valid.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râncău, râncăi, s.m. – 1. (reg.) Taurul care nu e complet jugănit (Papahagi, 1925). 2. (despre oameni) Care se agită, care caută în permanență sămânță de scandal (Hotea, 2006). – Din râncă „vână de bou” (Șăineanu, MDA) + suf. -ău.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
râncău, râncăi, s.m. – 1. Taurul care nu e complet jugănit (Papahagi 1925). 2. (despre oameni) Care se agită, care caută în permanență sămânță de scandal (Hotea 2006). – Din sl. raka „mână” (Tiktin cf. DER), referitor la operația de castrare (nereușită).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |