râncezi vir [At: DRLU / Pzi: 3 ~zește, (reg) rânceză / E: rânced] 1-2 A deveni rânced (1) prin descompunere parțială în contact cu aerul Si: a mârfogi.

A RÂNCEZI pers. 3 ~ește intranz. (despre unele produse alimentare care conțin grasimi) A deveni rânced; a căpăta gust și miros neplăcut (din cauza alterării). /Din rânced

râncezì v. a se face rânced.

rănced, ~ă a vz rânced

rânced, ~ă [At: GCR II, 12/16 / V: (înv) răn~, (reg) ~cid, ~cit / Pl: ~ezi, ~e / E: ml rancidus] 1 a (D. materii grase) Care a primit gust și miros neplăcut din cauza alterării parțiale în contact cu aerul Cf alterat² (3), descompus² (3), stricat. 2 a (D. gust, miros) Caracteristic grăsimilor alterate. 3-4 a, av (Pex; d. gust, miros) Neplăcut. 5 a (Reg; îs) Mere ~e Mere al căror miez capătă, la coacere, un aspect sticlos.

râncid, ~ă a vz rânced

râncit, ~ă a vz rânced

RÎNCED, -Ă, rîncezi, -de, adj. (Despre materii grase) Cu gust și miros neplăcut (din cauza descompunerii parțiale, în contact cu aerul). Roade un hărtănaș de slănină rîncedă. SADOVEANU, E. 90. Untul rînced se îndreaptă dacă se ia la bătaie cu de două ori mai mult lapte. PAMFILE, I. C. 24. Țuțuienii veniți din Ardeal care mănîncă slănină rîncedă... și sînt vestiți pentru teascurile de făcut oloi. CREANGă, A. 72. ♦ (Despre gust, miros) Caracteristic grăsimilor alterate; neplăcut, iute. Aci mirosul era mai mult rînced. BOGZA, A. Î. 99. O duhoare rîncedă... îi izbi în obraz. VLAHUȚĂ, N. 204.

RÎNCEZI, pers. 3 rîncezește, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni rînced. Untul prea vechi... se rîncezește. PAMFILE, I. C. 24.

RÂNCED ~dă (~zi, ~de) (despre grăsimi) Care a căpătat gust și miros neplăcut (din cauza alterării); cu gust și cu miros neplăcut; alterat. Untură ~dă. /<lat. rancidus, ~a, ~um

rânced a. cu miros urît și acru (vorbind de carne ori grăsime stătută, aproape în putrefacțiune): unt rânced. [Lat. RANCIDUS].

rînced, -ă adj. (lat. ráncidus, rînced, it. ráncio, sard. ránkidu, sp. rancio, pg. ranco). Stricat de vechime așa în cît nu maĭ are gust plăcut, vorbind de lucrurile grase (grăsime, slănină, unt, undelemn, nucĭ).

rîncezésc (mă) v. refl. (d. rînced). Devin rînced. V. jignesc.

râncezi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. râncezește, 3 pl. râncezesc, imperf. 3 sg. râncezea; conj. prez. 3 să râncezească

râncezi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. râncezește, imperf. 3 sg. râncezea; conj. prez. 3 să râncezească

râncezi vb., ind. prez. 3 sg. râncezește, imperf. 3 sg. râncezea; conj. prez. 3 sg. și pl. râncezească

rânced adj. m., pl. râncezi; f. râncedă, pl. râncede

rânced adj. m., pl. râncezi; f. râncedă, pl. râncede

rânced adj. m., pl. râncezi; f. sg. râncedă, pl. râncede

RÂNCEZI vb. a se altera, a se descompune, a se strica. (Untura s-a ~.)

RÂNCED adj. alterat, descompus, stricat. (Untură ~.)

RÎNCED adj. alterat, descompus, stricat. (Untură ~.)

RÎNCEZI vb. a se altera, a se descompune, a se strica. (Untura s-a ~.)

rînced (-dă), adj. – Stricat, alterat. Lat. rancĭdus (Pușcariu 1464; REW 7040), cf. sicil. ráncitu, calabr. gráncitu, logud. rankidu, fr., cat. rance sp., port. rancio. Cuvînt puțin folosit în Mold., Bucov., Basar. (ALR, II, 19). – Der. rîncezi, vb. (a deveni flămînd); rîncezeală, s. f. (gust rînced; Trans., slănină).

râncezi, râncezesc, vb. refl. – A se strica, a se altera. – Din rânced (DEX, MDA).

rânced, -ă, râncezi, -de, adj. – 1. Stricat, alterat. 2. Moleticos, leneș. – Lat. rancidus „rânced” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, cf. DER; DEX, MDA).