18 definiții pentru râgâi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÂGÂI, râgâi, vb. IV. Intranz. A scoate pe gât un zgomot caracteristic, provocat de eliminarea gazelor din stomac. – Formație onomatopeică.

RÂGÂI, râgâi, vb. IV. Intranz. A scoate pe gât un zgomot caracteristic, provocat de eliminarea gazelor din stomac. – Formație onomatopeică.

râgâi1 [At: ANON. CAR. / V: (reg) gârăi, gârâi, răgăi, râcăi, ~găi, rigăi, ricăi, or~ / Pzi: râgâi și (reg) ~esc / E: fo, cf bg рыгнѫ, scr rigati] 1 A scoate din gât un zgomot caracteristic, provocat de eliminarea gazelor din stomac. 2 (Rar) A hârâi.

A RÂGÂI râgâi intranz. depr. A elimina pe gât gazele din stomac, producând un sunet caracteristic. /Onomat.

RÎGÎI, rîgîi, vb. IV. Intranz. A scoate din gît un zgomot caracteristic, provocat de gazele din stomac. Nu suferea mirosul de rachiu... iar Vasile mereu îi duhnea în nas și rîgîia. REBREANU, I. 26.

răgăì v. a scoate gazuri din stomac, prin gură. [Slav. RYGATI, a ghiorțăi].

rîgîĭ și -ĭésc, a v. intr. (vsl. rygati, a rîgîi; bg. rignŭ, sîrb. rigati, rus. rygátĭ, rudă cu lat. *rúgere, ructare [it. ruttare, fr. roter], vgr. ereúgomai, érygon, vgerm. de sus it-ruch-an, precum și cu rîcîĭ). Ĭes cu zgomot pe gură, vorbind de gazurile din stomah cînd aĭ mîncat mult: mitocanu rîgîĭe. – Și gîrîĭ. Vechĭ și ricăĭ(esc), rigăĭ(esc). V. ghĭorăĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

râgâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. râgâi, 3 râgâie, imperf. 1 râgâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să râgâi, 3 să râgâie

râgâi (a ~) vb., ind. prez. 3 râgâie, imperf. 3 sg. râgâia; conj. prez. 3 să râgâie

râgâi vb., ind. și conj. prez. 1 sg. râgâi, 3 sg. și pl. râgâie, imperf. 3 sg. râgâia

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rîgîi (rîgîi, rîgîit), vb. – A scoate un zgomot caracteristic, provocat de gazele din stomac. Sl. rygati (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 312; Conev 92), cf. sb., cr., slov. rigati, rus. rygnatĭ.Der. rîgîit, s. n. (eructație); rîgîială, s. f. (eructație). Din rom. provine ngr. ῥουγϰαίζω (Meyer, Neugr. St., 78; Murnu, Lehnw., 39).

Intrare: râgâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râgâi
  • râgâire
  • râgâit
  • râgâitu‑
  • râgâind
  • râgâindu‑
singular plural
  • râgâie
  • râgâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • râgâi
(să)
  • râgâi
  • râgâiam
  • râgâii
  • râgâisem
a II-a (tu)
  • râgâi
(să)
  • râgâi
  • râgâiai
  • râgâiși
  • râgâiseși
a III-a (el, ea)
  • râgâie
(să)
  • râgâie
  • râgâia
  • râgâi
  • râgâise
plural I (noi)
  • râgâim
(să)
  • râgâim
  • râgâiam
  • râgâirăm
  • râgâiserăm
  • râgâisem
a II-a (voi)
  • râgâiți
(să)
  • râgâiți
  • râgâiați
  • râgâirăți
  • râgâiserăți
  • râgâiseți
a III-a (ei, ele)
  • râgâie
(să)
  • râgâie
  • râgâiau
  • râgâi
  • râgâiseră
răgăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rigăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ricăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răgâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

râgâi, râgâiverb

  • 1. A scoate pe gât un zgomot caracteristic, provocat de eliminarea gazelor din stomac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: eructa
    • format_quote Nu suferea mirosul de rachiu... iar Vasile mereu îi duhnea în nas și rîgîia. REBREANU, I. 26. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.