2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răcălui2 v vz râcălui

râcălui vti [At: ȘEZ. V, 121 / V: răc~ / Pzi: ~esc / E: ns cf râcâi1] 1-2 (Mol) A scurma. 3-4 A râcâi (1, 2). 5-6 A răzui (1). 7-8 A curăța (1).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RÂCĂLUI vb. v. râcâi, râni, scormoni, scurma.

rîcălui vb. v. RÎCÎI. RÎNI. SCORMONI. SCURMA.

Intrare: râcăluire
râcăluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râcăluire
  • râcăluirea
plural
  • râcăluiri
  • râcăluirile
genitiv-dativ singular
  • râcăluiri
  • râcăluirii
plural
  • râcăluiri
  • râcăluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: râcălui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râcălui
  • râcăluire
  • râcăluit
  • râcăluitu‑
  • râcăluind
  • râcăluindu‑
singular plural
  • râcăluiește
  • râcăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • râcăluiesc
(să)
  • râcăluiesc
  • râcăluiam
  • râcăluii
  • râcăluisem
a II-a (tu)
  • râcăluiești
(să)
  • râcăluiești
  • râcăluiai
  • râcăluiși
  • râcăluiseși
a III-a (el, ea)
  • râcăluiește
(să)
  • râcăluiască
  • râcăluia
  • râcălui
  • râcăluise
plural I (noi)
  • râcăluim
(să)
  • râcăluim
  • râcăluiam
  • râcăluirăm
  • râcăluiserăm
  • râcăluisem
a II-a (voi)
  • râcăluiți
(să)
  • râcăluiți
  • râcăluiați
  • râcăluirăți
  • râcăluiserăți
  • râcăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • râcăluiesc
(să)
  • râcăluiască
  • râcăluiau
  • râcălui
  • râcăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)