rușui (-uesc, -it), vb. – (Mold., înv.) A uzurpa, a pune stăpînire. – Var. rușii. Sl. rušiti „a se da la o parte, a se muta”; la origine, s-ar fi zis despre acțiunea de a schimba pe ascuns pietrele de hotar de pe un teren. De aici, cu l expresiv, rășlui, vb. (a uzurpa, a lua cu forța). Explicația lui Tiktin, prin intermediul lui răzluși, vb. refl. (înv., a se separa, a se îndepărta) < sl. razlučiti, nu este convingătoare. Cred că etimologia corectă este numai cea arătată deja de Ghibănescu; dar îmi lipsește posibilitatea de a o confirma.

RUȘUI, rușuiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Înv.) A uzurpa, a lua în stăpînire prin forță. (din sl. rušiti = a lua, a înlătura; la origine, se spunea probabil despre schimbarea pe ascuns a poziției pietrelor de hotar ale unei proprietăți; de aici, cu l expresiv a devenit rășlui; explicația lui Tiktin, prin interm. lui răzluși (< sl. razlučiti), nu este convingătoare)