4 definiții pentru rușinător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
rușinător, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 16710 / Pl: ~i, ~oare / E: rușina + -tor] 1 a (Înv) Rușinos (2). 2 sm (Înv) Violator. 3 sf (Rar) Plantă din familia umbelifere, cu rădăcina pivotantă, subțire, fusiformă, cu tulpina dreaptă, ușor brăzdată, înaltă de 10-40 cm, ramificată, cu frunze penat-sectate, slab păroase, cu fructul eliptic, laceolat, de 6-12 mm și cu ghimpi Si: rușinea (28)-fetei (Caucalis lappula).
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RUȘINĂTOR adj. v. blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rușinător adj. v. BLAMABIL. CONDAMNABIL. CRITICABIL. NEÎNGĂDUIT. NEONORABIL. NEPERMIS. REGRETABIL. REPROBABIL. RUȘINOS. URÎT. VINOVAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
rușinător, rușinătoare, rușinători, rușinătoare, adj. (înv.) 1. rușinos. 2. violator. 3. (s.f.) planta rușinea-fetei.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||