5 definiții pentru rușfetar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rușfetar sm [At: GHEȚIE, R.M. / V: (reg) răsf~, resf~ sm / Pl: ~i / E: rusfet + -ar] (Înv) 1 Persoană care ia rușfet (1) Si: mitarnic. 2 (Mun) Țăran care a încheiat un rușfet (3).

rușfetár m. (d. rușfet). Munt. Țăran care a încheĭat cu boĭeru un rușfet. – În est și resfetar și răsfetar (precum și analogar).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: rușfetar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rușfetar
  • rușfetarul
  • rușfetaru‑
plural
  • rușfetari
  • rușfetarii
genitiv-dativ singular
  • rușfetar
  • rușfetarului
plural
  • rușfetari
  • rușfetarilor
vocativ singular
plural
răsfetar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
resfetar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)