RUTINÁT, -Ă, rutinați, -te, adj. Cu experiență; priceput, dibaci. – Rutină¹ + suf. -at.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RUTINÁT ~tă (~ți, ~te) rar Care a câștigat o anumită dibăcie printr-o practică îndelungată. /Din rutină
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RUTINÁT, -Ă adj. Cu experiență; priceput, versat. [< rutină].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RUTINÁT, -Ă adj. cu experiență; priceput, versat. (< rutina)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RUTINÁT adj. experimentat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rutinát adj. m., pl. rutináți; f. sg. rutinátă, pl. rutináte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RUTINÁ, rutinez, vb. I. Refl. A capăta rutină. – Din fr. routiner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

RUTINÁ vb. I. tr. (Rar) A învăța prin rutină. ♦ refl. A căpăta anumite deprinderi; a căpăta rutină. [< fr. routiner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RUTINÁ vb. I. tr. a crea anumite deprinderi. II. refl. a căpăta rutină. (< fr. routiner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rutiná vb., ind. prez. 1 sg. rutinéz, 3 sg. și pl. rutineáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink