opțiuni
  • info
2 intrări
19 definiții

Explicative DEX

RUTINAT, -Ă, rutinați, -te, adj. Cu experiență; priceput, dibaci. – Rutină1 + suf. -at.

RUTINAT, -Ă, rutinați, -te, adj. Cu experiență; priceput, dibaci. – Rutină1 + suf. -at.

rutinat, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. II, 697 / Pl: ~ați, ~e / E: rutină + -at] Care are rutină (1) Si: dibaci (1), priceput, versat.

RUTINAT, -Ă, rutinați, -te, adj. Care are experiență; priceput, versat, dibaci.

RUTINAT, -Ă adj. Cu experiență; priceput, versat. [< rutină].

RUTINAT, -Ă adj. cu experiență; priceput, versat. (< rutina)

RUTINAT ~tă (~ți, ~te) rar Care a câștigat o anumită dibăcie printr-o practică îndelungată. /Din rutină

*rutinát, -ă adj. (d. rutină). Care are rutină, care are practică, îndemănatic: negustor rutinat.

RUTINA, rutinez, vb. I. Refl. A căpăta rutină. – Din fr. routiner.

RUTINA, rutinez, vb. I. Refl. A căpăta rutină. – Din fr. routiner.

rutina vtr [At: LM / Pzi: ~nez / E: fr routiner] 1-2 (Rar) A învăța prin rutină.

RUTINA vb. I. tr. (Rar) A învăța prin rutină. ♦ refl. A căpăta anumite deprinderi; a căpăta rutină. [< fr. routiner].

RUTINA vb. I. tr. a crea anumite deprinderi. II. refl. a căpăta rutină. (< fr. routiner)

rutinà v. a învăța prin rutină.

*rutinéz v. tr. (fr. routiner). Deprind în afacerĭ. V. refl. Tînăru s’a rutinat.

Ortografice DOOM

rutinat adj. m., pl. rutinați; f. rutinată, pl. rutinate

rutinat adj. m., pl. rutinați; f. rutinată, pl. rutinate

rutinat adj. m., pl. rutinați; f. sg. rutinată, pl. rutinate

rutina vb., ind. prez. 1 sg. rutinez, 3 sg. și pl. rutinează

Sinonime

RUTINAT adj. experimentat.

RUTINAT adj. deprins, experimentat, încercat, priceput, versat. (Un ochi ~.)

Intrare: rutinat
rutinat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rutinat
  • rutinatul
  • rutinatu‑
  • rutinată
  • rutinata
plural
  • rutinați
  • rutinații
  • rutinate
  • rutinatele
genitiv-dativ singular
  • rutinat
  • rutinatului
  • rutinate
  • rutinatei
plural
  • rutinați
  • rutinaților
  • rutinate
  • rutinatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: rutina
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rutina
  • rutinare
  • rutinat
  • rutinatu‑
  • rutinând
  • rutinându‑
 singular plural
  • rutinează
  • rutinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rutinez
 (să)
  • rutinez
  • rutinam
  • rutinai
  • rutinasem
a II-a (tu)
  • rutinezi
 (să)
  • rutinezi
  • rutinai
  • rutinași
  • rutinaseși
a III-a (el, ea)
  • rutinează
 (să)
  • rutineze
  • rutina
  • rutină
  • rutinase
plural I (noi)
  • rutinăm
 (să)
  • rutinăm
  • rutinam
  • rutinarăm
  • rutinaserăm
  • rutinasem
a II-a (voi)
  • rutinați
 (să)
  • rutinați
  • rutinați
  • rutinarăți
  • rutinaserăți
  • rutinaseți
a III-a (ei, ele)
  • rutinează
 (să)
  • rutineze
  • rutinau
  • rutinară
  • rutinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rutinat, rutinatăadjectiv

etimologie:
  • Rutină + -at. DEX '09 DEX '98 DN

rutina, rutinezverb

  • 1. A căpăta rutină. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „rutinat” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1