RUTINÁ, rutinez, vb. I. Refl. A capăta rutină. – Din fr. routiner.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RUTINÁR, -Ă, rutinari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care lucrează numai prin rutină1; rutinier. 2. Adj. (Rar) Șablonizat. – Rutină + suf. -ar. Cf. fr. routinier.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RUTINÁR ~ă (~i, ~e) și substantival Care ține de rutină; propriu rutinei. /rutină + suf. ~ar
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RUTINÁ vb. I. tr. (Rar) A învăța prin rutină. ♦ refl. A căpăta anumite deprinderi; a căpăta rutină. [< fr. routiner].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RUTINÁR s.m. (Rar) Cel care nu lucrează decât prin rutină; sclav al automatismului. // adj. Făcut prin rutină; automatizat, șablonizat. [Var. rutinier, -ă adj., s.m. și f. / cf. fr. routinier].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RUTINÁ vb. I. tr. a crea anumite deprinderi. II. refl. a căpăta rutină. (< fr. routiner)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RUTINÁR, -Ă adj. rutinier. (după fr. routinier)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RUTINÁR adj., s. rutinier. (Spirit ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rutiná vb., ind. prez. 1 sg. rutinéz, 3 sg. și pl. rutineáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rutinár adj. m., s. m., pl. rutinári; f. sg. rutináră, pl. rutináre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rutináre s.f. Șablonizare a lucrului ◊ „Rutinarea, blazarea, plictisirea [...] intervin la noi prea repede și prea des [...]” R.lit. 42/93 p. 11 (din rutiná)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink