10 definiții pentru rutil
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RUTIL s. n. Oxid natural de titan, cristalizat sub formă de cristale prismatice de culoare galbenă-deschisă sau brună-roșcată, care se întâlnește mai ales în rocile metamorfice sau în aluviuni. – Din fr. rutile.
rutil sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ? / E: fr rutile] Oxid natural de titan, de culoare galben-închis până la roșie-brună, folosit în radiotehnică, industria ceramică etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUTIL s. n. Oxid natural de titan, cristalizat sub formă de cristale prismatice de culoare galben-deschis sau brună-roșcată, care se întâlnește mai ales în rocile metamorfice sau în aluviuni. – Din fr. rutile.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUTIL s.n. Bioxid natural de titan. [< fr. rutile].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUTIL s. n. bioxid natural de titan. (< fr. rutile)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*rútil n. (lat. rútilus, roș cu reflexe galbene). Min. Un mineral, bioxid de titaniŭ (Ti O2).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rutil s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
rutil s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rutil s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
rutil, (engl.= rutile) TiO2, s. tetragonal. În alcătuirea sa se mai găsesc: Nb, Ta, Fe și mai rar Ce, Sn, V. În România, este semnalat ca min., accesoriu în ș. crist., în rocile magmatice bazice din Mții Drocea, în gresia de Kliwa din C. Orient. Deseori, se găsește sub forme de concreșteri fibroase – segenit- în biotit și cuarț. Acumulări abundente se întâlnesc în fracțiunea grea a nisipurilor pliocene din reg. subcarpatică și de pe litoral.
- sursa: Petro-Sedim
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rutilsubstantiv neutru
- 1. Oxid natural de titan, cristalizat sub formă de cristale prismatice de culoare galbenă-deschisă sau brună-roșcată, care se întâlnește mai ales în rocile metamorfice sau în aluviuni. DEX '09 DN
etimologie:
- rutile DEX '09 DEX '98 DN