RUTIȘÓR, rutișoare, s. n. Nume dat mai multor plante erbacee: a) plantă cu tulpina înaltă, cu flori galbene dispuse în buchete pe vârfurile ramurilor (Thalictrum foetidum); b) plantă cu frunze ovale și flori trandafirii sau albe (Thalictrum aquilegifolium). ◊ Compus: rutișor-galben = plantă cu rizom târâtor și cu numeroase flori galbene mici, dispuse în umbele (Thalictrum flavum). – Rută2+ suf. -ișor.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RUTIȘÓR s. (BOT.) 1. (Thalictrum aquilegifolium) (reg.) clocoței (pl.), mărgea, voltinel. 2. rutișor-galben (Thalictrum flavum) = rută.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RUTIȘÓR, rutișoáre, s. n. (Bot.) ~ c) Thalictrum angustifolium; d) Thalictrum minus. (din rută2 + suf. -ișor)
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rutișór s. m.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rutișór gálben s. m. + adj.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink