2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUTEAN, -Ă, ruteni, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Nume care se dădea ucrainenilor din fosta Austro-Ungarie. 2. Adj. Care aparține rutenilor (1), privitor la ruteni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de ruteni (1). – Din germ. Ruthene.

rutean, ~ă [At: BARIȚIU, P. A. III, 53 / Pl: ~eni, ~ene / E: ger Ruthene] 1 smf Ucrainean din fosta Austro-Ungarie. 2 smp Populație formată din ucrainieni din fosta Austro-Ungarie. 3 a Care aparține rutenilor (1) 4 a Referitor la ruteni (1). 5 a Specific rutenilor (1).

RUTEAN, -Ă, ruteni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume care se dădea ucrainenilor din Austro-Ungaria. 2. Adj. Care aparține rutenilor (1), privitor la ruteni. – Din germ. Ruthene.

RUTEAN2, -Ă, ruteni, -e, s. m. și f. Nume dat ucrainenilor din fosta Austro-Ungarie. Noaptea o petrecură la un gospodar rutean, la o margine de sat. SADOVEANU, O. VII 80.

RUTEAN1, -Ă, ruteni, -e, adj. Al rutenilor, caracteristic rutenilor. Dialect rutean.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rutea (idiom) s. f., g.-d. art. rutenei

*rutea (idiom) s. f., g.-d. art. rutenei

rutean adj. m., s. m., pl. ruteni; adj. f., s. f. rutea, pl. rutene

rutean adj. m., s. m., pl. ruteni; adj. f., s. f. ruteană, pl. rutene

rutean s. m., adj. m., pl. ruteni; f. sg. ruteană, g.-d. art. rutenei, pl. rutene

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RUTEAN s., adj. 1. s. ucrainean, (Mold. și Bucov.) rusnac. 2. adj. rutenesc, ucrainean, (înv.) malorosian, malorosienesc.

RUTEAN s., adj. 1. s. ucrainean, (Mold. și Bucov.) rusnac. 2. adj. ucrainean, (înv.) malorosian, malorosienesc.[1]

  1. În original, incorect acc.: RUTEAN — LauraGellner
Intrare: ruteană
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rutea
  • ruteana
plural
  • rutene
  • rutenele
genitiv-dativ singular
  • rutene
  • rutenei
plural
  • rutene
  • rutenelor
vocativ singular
  • rutea
  • ruteano
plural
  • rutenelor
Intrare: rutean (adj.)
rutean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rutean
  • ruteanul
  • ruteanu‑
  • rutea
  • ruteana
plural
  • ruteni
  • rutenii
  • rutene
  • rutenele
genitiv-dativ singular
  • rutean
  • ruteanului
  • rutene
  • rutenei
plural
  • ruteni
  • rutenilor
  • rutene
  • rutenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rutean, ruteaadjectiv

etimologie:

rutean, rutenisubstantiv masculin
rutea, rutenesubstantiv feminin

  • 1. Nume care se dădea ucrainenilor din fosta Austro-Ungarie. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Noaptea o petrecură la un gospodar rutean, la o margine de sat. SADOVEANU, O. VII 80. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.