RUTEAN, -Ă, ruteni, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Nume care se dădea ucrainenilor din fosta Austro-Ungarie. 2. Adj. Care aparține rutenilor (1), privitor la ruteni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de ruteni (1). – Din germ. Ruthene.

rutean, ~ă [At: BARIȚIU, P. A. III, 53 / Pl: ~eni, ~ene / E: ger Ruthene] 1 smf Ucrainean din fosta Austro-Ungarie. 2 smp Populație formată din ucrainieni din fosta Austro-Ungarie. 3 a Care aparține rutenilor (1) 4 a Referitor la ruteni (1). 5 a Specific rutenilor (1).

RUTEAN, -Ă, ruteni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume care se dădea ucrainenilor din Austro-Ungaria. 2. Adj. Care aparține rutenilor (1), privitor la ruteni. – Din germ. Ruthene.

RUTEAN¹, -Ă, ruteni, -e, adj. Al rutenilor, caracteristic rutenilor. Dialect rutean.

RUTEAN², -Ă, ruteni, -e, s. m. și f. Nume dat ucrainenilor din fosta Austro-Ungarie. Noaptea o petrecură la un gospodar rutean, la o margine de sat. SADOVEANU, O. VII 80.

RUTEAN ~eni m. Nume dat ucrainenilor din fosta Austro-Ungarie. /<germ. Ruthene

Ruteni (Rusneci) m. pl. popor slav, în Galiția, Bucovina și Ungaria, în număr de peste 4 mil.

rutean adj. m., s. m., pl. ruteni; adj. f., s. f. ruteană, pl. rutene

rutean adj. m., s. m., pl. ruteni; adj. f., s. f. ruteană, pl. rutene

rutean s. m., adj. m., pl. ruteni; f. sg. ruteană, g.-d. art. rutenei, pl. rutene

Rutean, -teni sb.

ruteană (idiom) s. f., g.-d. art. rutenei

*ruteană (idiom) s. f., g.-d. art. rutenei

RUTEAN s., adj. 1. s. ucrainean, (Mold. și Bucov.) rusnac. 2. adj. rutenesc, ucrainean, (înv.) malorosian, malorosienesc.

RUTEAN s., adj. 1. s. ucrainean, (Mold. și Bucov.) rusnac. 2. adj. ucrainean, (înv.) malorosian, malorosienesc.^[1]

rutean, ruteni, s.m. – Nume care se dădea ucrainenilor din Austro-Ungaria: „Documentele privitoare la Țara Maramureșului îi menționează pe ucraineni, alături de români, începând cu sec. XIII și XIV, fie ca ruși, fie ca ruteni” (Petrovai, 2007). Această populație, originară din Galiția, a întemeiat sau s-a stabilit în mai multe localități din Maramureș (Remetea, Rona de Sus, Bistra, Ruscova, Repedea, Poienile de sub Munte). – Din germ. Ruthene (DEX, MDA).

rutean, ruteni, s.m. – Nume care se dădea ucrainenilor din Austro-Ungaria: „Documentele privitoare la Țara Maramureșului îi menționează pe ucraineni, alături de români, începând cu sec. XIII și XIV, fie ca ruși, fie ca ruteni” (Petrovai, 2007). Această populație, originară din Galiția a întemeiat sau s-a stabilit în mai multe localități din Maramureș (Remetea, Rona de Sus, Bistra, Ruscova, Repedea, Poienile de sub Munte). – Din germ. Ruthene.