RUSTIFICÁRE s.f. (Rar) Faptul de a primi aspect sau caracter rustic; rusticizare. [< rustifica].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

rustificáre s. f., g.-d. art. rustificării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RUSTIFICÁ vb. I. tr., intr. A rustica. [P.i. rustífic. / < rust(ic) + -ifica].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

rustificá vb., ind. prez. 1 sg. rustífic, 3 sg. și pl. rustífică
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink