RUSTICÁN, -Ă, rusticani, -e, adj. (Italienism rar) Rustic. – Din it. rusticano.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

RUSTICÁN, -Ă adj. (Italienism) De la țară, de țăran; țărănesc; campestru; rustic. [< it. rusticano].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RUSTICÁN, -Ă adj. rustic. (< it. rusticano)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rusticán adj. m., pl. rusticáni; f. sg. rusticánă, pl. rusticáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink