RUSIFICÁRE, rusificări, s. f. Acțiunea de a (se) rusifica și rezultatul ei. – V. rusifica.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RUSIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) rusifica și rezultatul ei. [< rusifica].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

rusificáre s. f., g.-d. art. rudificării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RUSIFICÁ, rusífic, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) asimila cu populația de limbă rusă. 2. Tranz. A modifica (un cuvânt, o expresie etc.) după structura limbii ruse. – Din fr. russifier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A RUSIFICÁ rusífic tranz. A face să se rusifice. /<fr. russifier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE RUSIFICÁ mă rusífic intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile rușilor; a deveni asemănător cu rușii. /<fr. russifier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RUSIFICÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) asimila cu populația de limbă rusă. 2. tr. A modifica (un cuvânt, o expresie etc.) după structura limbii ruse. [Cf. fr. russifier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RUSIFICÁ vb. I. tr., refl. a (se) asimila cu populația de limbă rusă. II. tr. 1. a face să adopte instituțiile, obiceiurile Rusiei. 2. a modifica (un cuvânt, o expresie etc.) după structura limbii ruse. (< fr. russifier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rusificá vb., ind. prez. 1 sg. rusífic, 3 sg. și pl. rusífică
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink