ruscă² sf [At: PRECUP, P. 25 / V: rușcă sf / Pl: ~sce / E: rus²+ -că] (Reg) 1 Nume dat animalelor domestice cu părul roșu sau cu pete roșii în jurul ochilor sau pe bot. 2 Deal cu pământ roșu. 3 Râpă cu pământ roșu. 4 Drum prin ruscă (2-3).

ruscă¹ sf [At: POLIZU / Pl: (1-2) ruște / E: ucr руська] 1 (Pop) Rusoaică (1). 2 (Pop; rar) Ucraineană. 3 (Art.) Dans popular. 4 (Art.) Melodie după care se dansează rusca¹ (3).

rus², rusă a [At: ANON. CAR. / Pl: ruși, ruse / E: bg рус, srb rus] (Îvr) 1 De culoare roșie Si: roșcat (1). 2 (Îe) A fi ~ A fi om roșu la față și la păr.

rușcă³ sf vz ruscă

1) Rus, Rúscă, pl. ște (est) și Rusoaĭcă (vest) s. (rus. Rus). Locuitor din Rusia. Adj. Fals (neol.). Rusesc.

ruscă (reg.) s. f., g.-d. art. ruștei; pl. ruște

ruscă (reg.) s. f., g.-d. art. ruștei; pl. ruște

ruscă s. f., g.-d. art. ruștei; pl. ruște

rus adj. m., s. m., pl. ruși; adj. f. rusă, pl. ruse

RUSCĂ s. v. rusoaică, ruteancă, ucraineană, ucraineancă.

ruscă s. v. RUSOAICĂ. RUTEANCĂ. UCRAINEANĂ. UCRAINEANCĂ.

RUSCĂ, ruște, s. f. ~ 2. Oaie cu lîna de culoare roșcată-cenușie. (din rus²)

ruscă², rusce, s.f. (reg.) 1. (animal) cu pete roșii. 2. deal, râpă, drum peste deal sau prin râpi.

ruscă, ruște, adj. – (reg.) Rusoaică (Apșa de Jos, Plăiuț, Strâmtura): „Apoi o venit o femeie ruscă” (Grai. rom., 2000). – Din ucr. dial. ruska (DEX, MDA).