opțiuni
  • info
2 intrări
18 definiții

Explicative DEX

rupturit, ~ă a [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: rupturi] (Înv) Infirm.

RUPTURI, rupturesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pronunța (cu greu), întrerupând vorbele. – Din ruptură.

RUPTURI, rupturesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pronunța (cu greu), întrerupând vorbele. – Din ruptură.

rupturi [At: LB / Pzi: ~resc / E: ruptură] 1 vt A rupe (2) în bucăți Si: a îmbucătăți. 2 vt (Înv) A mutila. 3-4 vtr (Reg) A pronunța (cu greu) întrerupând vorbele. 5 vt (Reg) A tivi pânza.

RUPTURI, rupturesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A pronunța (cu greu), întrerupînd vorbele. Din cînd în cînd rupturea cîte o vorbă îndreptată către Cîrlan și mai arareori către Costan. SLAVICI, N. II 6. ◊ Refl. (Despre cuvinte) Glasul lui tremura, cuvintele i se ruptureau pe buze. SLAVICI, N. II 19.

Ortografice DOOM

rupturi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rupturesc, 3 sg. rupturește, imperf. 1 ruptuream; conj. prez. 1 sg. să rupturesc, 3 să rupturească

rupturi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rupturesc, imperf. 3 sg. rupturea; conj. prez. 3 să rupturească

rupturi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rupturesc, imperf. 3 sg. rupturea; conj. prez. 3 sg. și pl. rupturească

Etimologice

RUPTURI, rupturesc, vb. IV. Tranz. ~ 2. A rupe, a sparge.

Sinonime

RUPTURIT adj., s. v. infirm, invalid, mutilat, schilod, schilodit.

rupturit adj., s. v. INFIRM. INVALID. MUTILAT. SCHILOD. SCHILODIT.

RUPTURI vb. v. îmbucătăți, mutila, schilodi, tivi.

rupturi vb. v. ÎMBUCĂTĂȚI. MUTILA. SCHILODI. TIVI.

Arhaisme și regionalisme

rupturít, -ă, rupturiți, -te, adj. (reg.) 1. Franjurat, destrămat. 2. Brodat: „Toate se leagă într-o ștergură rupturită, adică brodată” (Bilțiu, David, 2007: 256). – Din rupturí (MDA).

rupturit, -ă, rupturiți, -te, adj. – (reg.) Franjurat, destrămat („șterguri rupturite”) sau brodat („perini rupturite”). – Din rupturi (MDA).

rupturit, -ă, adj. – Franjurat, destrămat („șterguri rupturite”) sau brodat („perini rupturite”. – Din rupturi.

rupturí, rupturesc, v.t. A rupe, a destrăma. – Din ruptură (DEX, MDA).

rupturi, rupturesc, vb. tranz. – A rupe, a destrăma. – Din ruptură (DEX, MDA).

rupturi, vb. tranz. – A rupe, a destrăma. – Din ruptură.

Intrare: rupturit
rupturit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rupturit
  • rupturitul
  • rupturitu‑
  • rupturită
  • rupturita
plural
  • rupturiți
  • rupturiții
  • rupturite
  • rupturitele
genitiv-dativ singular
  • rupturit
  • rupturitului
  • rupturite
  • rupturitei
plural
  • rupturiți
  • rupturiților
  • rupturite
  • rupturitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: rupturi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rupturi
  • rupturire
  • rupturit
  • rupturitu‑
  • rupturind
  • rupturindu‑
 singular plural
  • rupturește
  • rupturiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rupturesc
 (să)
  • rupturesc
  • ruptuream
  • rupturii
  • rupturisem
a II-a (tu)
  • rupturești
 (să)
  • rupturești
  • ruptureai
  • rupturiși
  • rupturiseși
a III-a (el, ea)
  • rupturește
 (să)
  • rupturească
  • rupturea
  • rupturi
  • rupturise
plural I (noi)
  • rupturim
 (să)
  • rupturim
  • ruptuream
  • rupturirăm
  • rupturiserăm
  • rupturisem
a II-a (voi)
  • rupturiți
 (să)
  • rupturiți
  • ruptureați
  • rupturirăți
  • rupturiserăți
  • rupturiseți
a III-a (ei, ele)
  • rupturesc
 (să)
  • rupturească
  • ruptureau
  • rupturiră
  • rupturiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rupturit, rupturităadjectiv

rupturi, rupturescverb

  • 1. regional A pronunța (cu greu), întrerupând vorbele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din cînd în cînd rupturea cîte o vorbă îndreptată către Cîrlan și mai arareori către Costan. SLAVICI, N. II 6. DLRLC
    • format_quote reflexiv (Despre cuvinte) Glasul lui tremura, cuvintele i se ruptureau pe buze. SLAVICI, N. II 19. DLRLC
etimologie:
  • ruptură DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.