11 definiții pentru runic
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RUNIC, -Ă, runici, -ce, adj. Care folosește runele; relativ la rune, cu caractere de rune. Inscripție runică. – Din germ. runisch, fr. runique.
RUNIC, -Ă, runici, -ce, adj. Care folosește runele; relativ la rune, cu caractere de rune. Inscripție runică. – Din germ. runisch, fr. runique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
runic, ~ă a, av [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ici, ~ice / E: ger runish, fr runique] 1-2 Cu caracter de rune.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUNIC, -Ă, runici, -e, adj. Cu caracter de rune. Inscripție runică.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUNIC, -Ă adj. Cu caracter de rune; care se referă la rune. [< fr. runique, cf. germ. runisch].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUNIC, -Ă adj. cu caracter de rune. (< germ. runisch, fr. runique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RUNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de rune; propriu runelor. Caractere ~ce. /<germ. runisch, fr. runique
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*rúnic, -ă adj. (d. rune). Al runelor: trăsăturĭ runice.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
runic adj. m., pl. runici; f. runică, pl. runice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
runic adj. m., pl. runici; f. runică, pl. runice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
runic adj. m., pl. runici; f. sg. runică, pl. runice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
RUNIC, -Ă adj. (< fr. runique, cf. germ. runisch): în sintagma scriere runică (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
| adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
runic, runicăadjectiv
- 1. Care folosește runele; relativ la rune, cu caractere de rune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Inscripție runică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- runisch DEX '09 DEX '98 DN
- runique DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.