4 definiții pentru runcinat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
runcinat, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ați, ~e / E: eg runcinate] (D. frunze) Cu marginea inegal dințată, dinții fiind înclinați în spate.
RUNCINAT, -Ă adj. (Despre frunze) Cu marginea inegal dințată, dinții fiind înclinați în spate. [< engl. runcinate, cf. lat. runcinare – a da la rindea].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUNCINAT, -Ă adj. (despre frunze) cu marginea inegal dințată, dinți dispuși asimetric și îndreptați spre baza limbului. (< lat. runcinatus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
runcinat adj. m., pl. runcinați; f. sg. runcinată, pl. runcinate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: runcinat
runcinat adjectiv
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
runcinat, runcinatăadjectiv
- 1. (Despre frunze) Cu marginea inegal dințată, dinții fiind înclinați în spate. DN
etimologie:
- runcinate DN