măcriș s [At: ANON. CAR. / V: (reg) macrâci, macrici, mac~, magriș, mecreș, mecriș, mocriș, necriș / E: nct] 1 (Buc; șîc ~u-caprei) Plantă cu tulpina ramificată în partea superioară, cu frunze numeroase, variate ca formă și acrișoare la gust, folosite în medicină și în alimentație Si: (pop) acriș (Rumex acetosa). 2 (Șîc ~ul-cailor, ~ul-calului, ~mărunt) Plantă mică, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de spadă, care crește prin pășuni și prin locuri nisipoase și uscate Si: (reg) lugeru-broaștii, schiaz (Rumex acetosella). 3 (Bot; reg; îc) "ul-calului (sau ~-cailor) ori ~-căiesc (sau, sst, ~-crăiesc) Specie de ștevie (Rumez conglomeratus). 4 (Bot; reg; îae) Specie de ștevie (Rumex patientia). 5 (Bot; reg; îae) Specie de ștevie (Rumez acutus). 6 (Bot; reg; îc) ~-ciobănesc Specie de măcriș cu tulpina dreaptă, uneori foarte înaltă, ramificată în partea superioară, cu florile dispuse în spice (Rumex arifolius). 7 (Bot; reg; îc) ~-domnesc Specie de măcriș (Rumex obtusifolius). 8 (Bot; reg; îc) ~-de-grădină (sau -lat) Specie de măcriș (Acetosella rotundifolia). 9 (Bot; reg; îc) ~-de-apă Ștevie de baltă (Rumex palustris). 10 (Pop; șîc macrișul-caprei, macrișul-caprelor, macrișul-caprei-de-pădure, macrișul-calului, macriș-domnesc, macrișul-iepurelui, macrișul-iepurilor, macriș-iepuresc, ~-oii, macrișul-ursului, ~ul-păsării, ~ul-păsărilor, macriș-păsăresc, macrișu-cucului, ~-de-pădure, ~-păduresc, ~-pădureț, macriș-de-câmp, macriș-de-piatră, macriș-cu-trifoi, macriș-trifoios, macriș-domnesc, macriș-nemțesc, macriș-de-minte, macriș-acru) Mică plantă erbacee cu rizom târâtor, cu frunze acrișoare, acoperite cu peri, asemănătoare ca formă cu frunzele trifoiului, și cu flori albe sau roșietice Si: măcrișor (4), (reg) trifoi-măcriș (Oxalis acetosella). 11 (Înv; îs) Sare de ~ Oxalat acid de potasiu. 12 (Bot; reg; șîc ~-iepuresc, ~-de-râuri, ~-de-spin, ~-spinos) Dracilă (Berberius vulgaris). 13 (Olt) Vin acru, prost. 14 (Bot; Buc; îc) Macrișul-caprei Degetăruț (Soldanelis montana). 15 (Bot; reg; îc) Macriș-de-baltă Năsturel (Nasturtium officinale).

mocriș s vz măcriș

ștevie sf [At: ANON. CAR. / V: (pop) st~, (reg) steavă, steghie, stezie, ~eagă, ~eavă, ~erghie, ~eză / Pl: ~ii / E: vsl *штавь, bg щава] 1 (Șîc ~-de-grădină, ~-bună, ~-de-mâncare) Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina dreaptă, înaltă și puternică, cu frunze mari, ovale și comestibile, a cărei rădăcină se întrebuințează în medicină pentru proprietățile ei astringente sau depurative Si: (reg) măcrișul-calului (Rumex patientia). 2 (Șîc ~ia-stânelor) Ștevie (1) cu tulpina ramificată, cu frunze numeroase, cu flori verzui dispuse în verticile Si: (reg) urzica-raței (Rumex alpinus). 3 (Șîc ~-de-munte) Ștevie (1) cu tulpina înaltă de 50-100 de cm, cu frunze palmate și lucitoare, cu flori mici, albe, roșiatice sau verzui, în inflorescențe, care crește prin locuri umede Si: (reg) cinstea-cămpului, faptul-mare, iarbă-de-orbalț, iurpăsătoare (Astrantia major). 4 (Bot) Ștevia (1) Rumex acutus. 5 Ștevie (1) cu tulpina ramificată în partea superioară, cu flori verzui, care crește prin locuri umede Si: (reg) brustan, dragavei, drogomir, măcrișul-calului (Rumex conglomeratus). 6 (Șîc ~-de-baltă) Ștevie (1) cu tulpina ramificată, cu florile verzui sau gălbui, dispuse în verticile Si: (reg) dragavei, dragaveică, măcriș-de-apă (Rumex palustris). 7 (Șîc ~-creață) Ștevie (1) cu frunze dințate, lungi și înguste Si: (reg) crestățele, dragavei, hrenuț, limba-boului (Rumex crispus). 8 (Bot) Ștevia (1) (Rumex sanguineus). 9 Ștevie (1) cu tulpina ramificată în partea superioară, cu frunze numeroase, acrișoare la gut Si: măcriș, (pop) acriș (Acetosa pratensis). 10 (Reg; îf steghie) Ștevie (1) mică, cu frunzele în formă de spadă, care crește prin pășuni și prin locuri nisipoase și uscate (Acetosella vulgaris). 11 (Bot; reg) Ștevia (1) Rumex obtusifolius. 12 (Reg) Plantă otrăvitoare din familia liliaceelor, cu flori albe (Veratrum album). 13 (Bot; reg; îc) Stevie-de-bălți sau stevia-bălții Drențe (Callitrichepalustris). 14 (Bot; reg; îc) Stevie-de-hat Ghimpe (Centaurea calcitrapa). 15 (Bot; reg; îc) Steghie-turcească Limba-oii (Leuzea salina). 16 Mâncare de ștevie (1-11). 17 (Reg; fig; dep) Carne slabă, fără gust, de vită bătrână.

DRAGAVEI, dragavei, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori mici verzui, cu frunze dințate, lungi și înguste, comestibile (Rumex crispus). – Et. nec.

MĂCRIȘ s. m. Plantă erbacee cu frunze alungite și acrișoare, cultivată ca plantă alimentară sau medicinală (Rumex acetosa). ◊ Măcriș mărunt = varietate de măcriș cu frunzele în formă de spadă și cu flori roșietice (Rumex acetosella). Măcrișul calului = varietate de măcriș cu frunzele ușor încrețite și cu flori verzui (Rumex conglomeratus). ◊ Compus: măcrișul-iepurelui sau măcrișul-caprei = plantă erbacee cu frunze acrișoare acoperite cu peri, asemănătoare ca formă cu ale trifoiului, și cu flori albe, roșietice sau albăstrui (Oxalis acetosella). ♦ Sare de măcriș = numele popular al unei combinații de acid oxalic cu oxalat acid de potasiu. – Et. nec. Cf. acru.

ȘTEVIE, ștevii, s. f. Plantă erbacee cu tulpină puternică, cu frunze ovale, comestibile, a cărei rădăcină este folosită în medicină pentru proprietățile ei astringente și depurative (Rumex patientia). ◊ Compus: ștevie-de-munte = plantă erbacee perenă, cu tulpina înaltă de 50-100 cm, cu frunze palmate, cu flori mici albe-roz în inflorescențe (Astrantia major). – Din sl. štavije, bg. štavel, scr. štavlije.

MĂCRIȘ n. Plantă erbacee cu frunze alungite și cu gust acru, folosite în alimentație. /Orig. nec.

ȘTEVIE ~i f. Plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru frunzele mari, comestibile, folosită și în scopuri medicinale. [Art. ștevia; G.-D. șteviei; Sil. -vi-e] /<sl. stavi, bulg. štava

dragavei s. m., pl. dragavei

măcriș s. m. (sil. -criș)

ștevie s. f. (sil. -vi-e), art. ștevia (sil. -vi-a), g.-d. art. șteviei; pl. ștevii, art. șteviile (sil. -vi-i-)

DRAGAVEI s. (BOT.) 1. (Rumex crispus) ștevie, (reg.) crestățea, hrenuț, limba-boului. 2. v. ștevie.

DRAGAVEI s. v. măcrișul calului, ștevie.

MĂCRIȘ s. (BOT.) 1. (Rumex acetosa) (pop.) acriș. 2. (Rumex acetosella) (reg.) lugeru-broaștii, (prin Transilv.) schiaz. 3. măcriș de apă v. ștevie; măcrișul calului v. ștevie. 4. (Oxalis acetosella) (reg.) măcrișor, măcriș de pădure, măcrișul-iepurelui, trifoi-măcriș. 5. (Acetosa pratensis) ștevie.

ȘTEVIE s. (BOT.) 1. (Rumex patientia) măcrișul calului, (reg.) urzica-raței. 2. (Rumex alpinus) (reg.) urzica-raței. 3. (Rumex conglomeratus) măcrișul calului, (reg.) brustan, dragavei, dragomir. 4. (Rumex crispus) dragavei, (reg.) crestățea, hrenuț, limba-boului. 5. (Rumex palustris) dragavei, dragaveică, măcriș de apă. 6. (Rumex sanguineus) (reg.) dragavei. 7. (Acetosa pratensis) măcriș. 8. (Astrantia major) (reg.) iurpăsătoare, cinstea-câmpului, faptul-mare, iarbă-de-orbalț.

RUMEX L., MĂCRIȘ, fam. Polygonaceae. Gen originar din regiunile continentale ale emisferei nordice, 120 specii, erbacee, uneori semitufă. Frunze verzi. Flori, de obicei, cu 6 petale (rar 4), erecte, verzi sau pergamentoase, uneori dentate, 6 stamine cu filamente foarte scurte.

Rumex alpinus L. Specie care înflorește vara. Flori verzui așezate în verticile, cu pedunculi lungi, grupate în spice reunite într-o paniculă, dispusă terminal pe tulpină. Frunzele inferioare lung-pețiolate, pețiolul canaliculat în partea de deasupra, ovate, la bază cordiforme și vîrf bont, cele superioare ovat-lanceolate și mai mici. Plantă perenă, viguroasă, ramificată.