rumenítă s. f., g.-d. art. rumenítei; pl. rumeníte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RUMENÍT, -Ă, rumeniți, -te, adj. 1. Rumen2. 2. (Pop.) Fardat, sulimenit. – V. rumeni.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RUMENÍT, -Ă, rumeníți, -te, adj. 1. ~ Mama râdea rumenită la față în umbra odăii de țară. ~ 3. (Despre alimente) Fript sau copt până când capătă o culoare rumenă. Cuptorul ... era plin de plăcinte crescute și rumenite.
Sursa: DLRLC
(1955-1957)
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RUMENÍT adj. v. îmbujorat.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RUMENÍT adj. v. fardat, machiat, vopsit.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rumenít adj. m., pl. rumeníți; f. sg. rumenítă, pl. rumeníte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink