RUMENÍ, rumenesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină rumen²; a (se) colora în roșu. 2. Refl. (Pop.) A se farda, a se machia, a se sulimeni. – Din rumen².
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A RUMENÍ ~ésc tranz. A face să se rumenească. /Din rumen
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE RUMENÍ mă ~ésc intranz. 1) A se înroși ușor; a deveni rumen; a se îmbujora. 2) (despre unele fructe sau legume) A intra în faza de maturitate, căpătând o culoare roșiatică. 3) (despre carne, copturi etc.) A căpăta o culoare roșie-închisă (sub acțiunea focului). 4) pop. A aplica un strat subțire de fard pe buze și pe obraji; a se da cu rumeneală; a se sulimeni. /Din rumen
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RUMENÍ vb. 1. v. îmbujora. 2. (reg.) a (se) prinde. (Pâinea s-a ~ frumos.) 3. (reg.) a pripi. (Frige și ~ găina.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RUMENÍ vb. v. farda, machia, vopsi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RUMENÍ, rumenésc, vb. IV. ~ (din rumen², sl. rumĕniti, scr. rumeniti)
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

rumení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rumenésc, imperf. 3 sg. rumeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. rumeneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RÚMEN¹, rumene, s. n. Primul și cel mai mare compartiment al stomacului rumegătoarelor, de forma unui sac dublu, care ocupă întreaga cavitate abdominală stângă și o parte din cavitatea abdominală dreaptă și în care se înmagazinează alimentele și se macerează sub influența florei bacteriene, a fermenților și a mișcării pereților; ierbar². – Din fr. rumen.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RÚMEN², -Ă, rumeni, -e, adj. 1. (Despre obraz sau buze) De o culoare care bate în roșu. ♦ (Despre oameni) Cu fața îmbujorată, cu obrajii roșii. ♦ (Despre fructe și unele alimente) Care a căpătat o culoare roșiatică (sub acțiunea focului sau a soarelui); bine copt. 2. De culoare roșu-aprins; trandafiriu. – Din sl. rumĕnŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RÚMEN¹ ~e n. (la animalele rumegătoare) Diviziune a stomacului în care se înmagazinează alimentele înainte de a fi rumegate; ierbar. /<fr. rumen
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RÚMEN² ~ă (~i, ~e) 1) (despre față, buze etc.) Care are o culoare roșiatică, sănătoasă. 2) (despre persoane) Care este îmbujorat la față. 3) (despre fructe sau despre unele produse alimentare) Care a devenit roșiatic (sub acțiunea soarelui sau a focului). Măr ~. Colac ~. /<sl. rumĕnu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RÚMEN s.n. Primul compartiment al stomacului rumegătoarelor. [< fr. rumen, cf. lat. rumen].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RÚMEN s. n. primul compartiment al stomacului la rumegătoare. (< fr., lat. rumen)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RÚMEN adj. 1. îmbujorat, împurpurat, înroșit, roșu, rumenit, (livr.) rubicond, (rar) roșit, (fig.) aprins, înflorit. (Cu obrajii ~.) 2. roz, trandafiriu. (Copil cu obrajii ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RÚMEN s. (ANAT.) burduhan, ierbar. (~ al animalelor rumegătoare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rúmen (rúmenă), adj. – Trandafiriu, roșcat. – Mr. arumîn. Sl. rumĕnŭ „roșu” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 491; Conev 97), cf. sb., cr., slov. rumen. – Der. rumeior, adj. (dim. al lui rumen); rumeni, vb. (a se înroși; a se face rumen, a se frige ușor), din sl. rumĕniti, sb., cr. rumeniti; rumeneală, s. f. (roșeață, îmbujorare; fard; căldură, dogoare), din sl. rumĕnilo, sb., cr., slov. rumenilo; rumeniu, adj. (trandafiriu); rumeniță, s. f. (fard).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

RÚMEN², RÚMENĂ, rúmeni, rúmene, adj. ~ (din sl. rumĕnŭ = roșu; cf. scr., slovac. rumen)
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

rúmen adj. m., pl. rúmeni; f. sg. rúmenă, pl. rúmene
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rúmen s. n., pl. rúmene
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink