2 intrări
4 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
rumeliot, ~ă a [At: CR (1832), 812/5 / P: ~li-ot / Pl: ~oți, ~e / E: ngr ρουμηλιότης] 1 Care aparține Rumeliei. 2 Referitor la Rumelia. 3 Originar din Rumelia.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rumeliot (desp. -li-ot) adj. m., pl. rumelioți; f. rumeliotă, pl. rumeliote
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rumeliot (-li-ot) adj. m., pl. rumelioți; f. rumeliotă, pl. rumeliote
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rumeliot adj. m. (sil. -li-ot), pl. rumelioți; f. sg. rumeliotă, pl. rumeliote
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: rumeliot (adj.)
rumeliot adjectiv
- silabație: -li-ot
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
Intrare: rumeliot (s.m.)
rumeliot substantiv masculin
- silabație: -li-ot
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)