rumbă sf [At: PUȘCARIU, L. R. 317 / Pl: ? / E: fr rumba, ger Rumba] 1 Dans de origine cubaneză caracterizat de mișcări laterale alternative ale șoldurilor. 2 Melodia după care se dansează rumba (1).

RUMBĂ s.f. Dans modern de origine cubană, cu ritm sincopat și cu mișcare rapidă; melodia acestui dans. [< fr., sp. rumba, germ. Rumba].

RUMBĂ s. f. dans cubanez, de origine africană, sincopat și cu mișcare rapidă; melodia corespunzătoare. (< fr., sp. rumba, germ. Rumba)

RUMBĂ ~e f. mai ales art. 1) Dans de salon, de origine cubaneză, executat într-un ritm foarte sincopat. 2) Melodie după care se execută acest dans. 3) Compoziție muzicală care se sprijină pe forma acestui dans. /<fr., sp. rumba

rumbă s. f., g.-d. art. rumbei; pl. rumbe

rumbă s. f., g.-d. art. rumbei; pl. rumbe

rumbă s. f., g.-d. art. rumbei; pl. rumbe

rumbă (< sp. rumba), dans* de origine mexicană, pătruns în anii ’20 ai sec. 20 în S.U.A. și Europa. Ritmic se aseamănă cu béguine*, având spre deosebire de aceasta, o altă dispunere a accentelor (II, 7) ritmice. Popularitatea dansului l-a determinat pe M. Jora să-i consacre o parte din lucrarea sa pentru orch. mică: Șase cântece și o r.