7 definiții pentru rulură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RULURĂ, ruluri, s. f. Defect de creștere al arborilor, care constă în apariția uneia sau mai multor crăpături în formă de segment de cerc de-a lungul unui inel anual, pe o porțiune sau pe întreaga lungime a acestuia. – Din fr. roulure.
RULURĂ, ruluri, s. f. Defect de creștere al arborilor, care constă în apariția uneia sau mai multor crăpături în formă de segment de cerc de-a lungul unui inel anual, pe o porțiune sau pe întreaga lungime a acestuia. – Din fr. roulure.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rulură sf [At: DN3 / Pl: ~ri / E: fr roulure] Boală a arborilor constând în dezlipirea straturilor lemnoase.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RULURĂ s.f. Boală a arborilor constînd în dezlipirea straturilor lemnoase; crăpătură inelară. [< fr. roulure].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RULURĂ s. f. boală a arborilor constând în dezlipirea staturilor lemnoase; crăpătură inelară. (< fr. roulure)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rulură s. f., g.-d. art. rulurii; pl. ruluri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rulură s. f., g.-d. art. rulurii; pl. ruluri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rulură s. f., g.-d. art. rulurii; pl. ruluri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rulură, rulurisubstantiv feminin
- 1. Defect de creștere al arborilor, care constă în apariția uneia sau mai multor crăpături în formă de segment de cerc de-a lungul unui inel anual, pe o porțiune sau pe întreaga lungime a acestuia. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- roulure DEX '09 DEX '98 DN