ruletă sf [At: NEGRUZZI, S. I, 326 / Pl: ~te / E: fr roulette] 1 Instrument pentru măsurarea distanțelor, format dintr-o panglică lungă de pânză sau oțel, gradată, care se poate înfășura pe un ax metalic (într-o cutie plată). 2 Joc de noroc la care câștigătorul este desemnat de oprirea unei bile într-unul din compartimentele unui disc rotativ. 3 Echipamentul pe care se joacă ruletă (2). 4 Mic instrument format dintr-o rotiță de metal dințată, care se folosește la desenarea tiparelor de stofă, la tăierea aluatului etc.

RULETĂ, rulete, s. f. 1. Instrument pentru măsurători, format dintr-o panglică lungă de pînză sau de oțel, împărțită în centimetri, care se poate înfășura pe un ax metalic aflat de obicei într-o cutie plată. 2. Joc de noroc, constînd dintr-un disc împărțit în compartimente colorate și numerotate și dintr-o bilă care se învîrtește o dată cu discul indicînd, la oprire, numărul cîștigător; p. ext. jocul însuși. O ruletă în miniatură se învîrtea zbîrnîind, în palpitația unor jucători savanți. BART, E. 137. Aice era întinsă o masă... în mijlocul căriia sta o ruletă... coțcă privilegiată care scurge pungile. NEGRUZZI, S. I 326. 3. Mic instrument format dintr-o rotiță de metal cu margine dințată, care se folosește la desenarea tiparelor pe stofă, la tăierea aluatului, a biscuiților.

RULETĂ s.f. 1. Panglică de pînză sau de oțel gradată, care se poate înfășura pe un ax metalic înăuntrul unei cutii plate și care servește la măsurarea distanțelor. 2. Obiect folosit în unele jocuri de noroc, format dintr-un disc împărțit în compartimente colorate și numerotate și dintr-o bilă care se învîrtește odată cu discul, indicînd la oprire numărul cîștigător; (p. ext.) jocul însuși. 3. Mic instrument format dintr-o rotiță dințată, folosit în croitorie pentru desenarea tiparelor pe stofă, la tăierea aluatului etc. 4. Curba descrisă de un punct al unei curbe plane care se rostogolește fără alunecare pe o altă curbă fixă cu care este coplanară. [< fr. roulette].

RULETĂ s. f. 1. panglică de pânză sau de oțel gradată, folosită pentru măsurarea distanțelor, care se poate înfășura pe un ax metalic înăuntrul unei cutii plate. 2. obiect în unele jocuri de noroc, dintr-un disc împărțit în compartimente colorate și numerotate și dintr-o bilă care se învârtește o dată cu discul, indicând la oprire numărul câștigător; (p. ext.) jocul însuși. ♦ ~ rusească = joc de noroc cu puternică implicație psihopatologică, în care partenerii mizează pe însăși viața lor, îndreptând spre tâmplă un pistol automat încărcat cu un singur glonte, care are o poziție necunoscută. 3. mic instrument dintr-o rotiță dințată, în croitorie pentru desenarea tiparelor pe stofă, în bucătărie la tăierea aluatului etc. 4. curbă descrisă de un punct al unei curbe plane care se rostogolește fără alunecare pe o altă curbă fixă, cu care este coplanară. (< fr. roulette)

ruletă f. joc la noroc cu niște bile mici (= fr. roulette). V. rolină.

*rulétă f., pl. e (fr. roulette, rotiță. V. rulez). O bilă care se rostogolește pe o tablă însemnată cu 76 de numere și care te face să cîștigĭ dacă se oprește la număru ales de tine. Jocu acesteĭ bile: a juca la ruletă.

ruletă s. f., g.-d. art. ruletei; pl. rulete

ruletă s. f., g.-d. art. ruletei; pl. rulete

ruletă s. f., pl. rulete