5 definiții pentru rujuță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
rujuță sf [At: JARNÎK – BÂRSEANU, D. 12 / Pl: ~țe / E: rujă + -uță] (Bot; reg) Filimică (1). 2 (Îc) ~ța-soarelui Floarea (83)-soarelui (Helianthus annuus).
RUJUȚĂ, rujuțe, s. f. (Bot.) Rujuliță. Mîndro, de iubirea noastră Răsărit-a ruja-n coastă. Cine-n lume s-ar afla Ca să rupă rujuța, Mare iubire-ar strica. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de tavi
- acțiuni
RUJUȚĂ, rujuțe, s. f. (Bot.) Rujuliță. – Din rujă + suf. -uță.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RUJUȚĂ s. v. filimică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rujuță s. v. FILIMICĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: rujuță
rujuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
rujuță, rujuțesubstantiv feminin
-
- Mîndro, de iubirea noastră Răsărit-a ruja-n coastă. Cine-n lume s-ar afla Ca să rupă rujuța, Mare iubire-ar strica. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12. DLRLC
-
etimologie:
- rujă + sufix -uță. DLRM